In dimineata aceasta a plouat. Avand in vedere faptul ca am dormit 12 ore, ceea ce este un record* absolut pentru mine, nu am observat acest fapt. Dar cand am ajuns pe drumul catre biblioteca, am vazut melci, de toate formele si marimile, traversand veseli, probabil, trotuarul. Deci plouase. M-am gandit sa-i mut pe margine ca sa nu-i calce cineva din greseala, dar pentru ca era un trotuar pe care nu treceau prea multi oameni, am zis ca-i mut de acolo cand ma intorc de la biblioteca, 3-4 minute mai tarziu.
Dar cand m-am intors, si m-am indreptat direct spre cei 5-6 melci ce-i vazusem, unul dintre ei era mort; calcat in picioare de cineva. Si m-am panicat. Nu stiu de ce, nu stiu de unde, nu stiu cum, dar simplul gand ca puteam salva viata unui melc, dar, din comoditate, am amanat pe mai tarziu, m-a lovit psihic. Au trecut pe langa mine 2 barbati, care au incetinit ca sa vada spre ce ma uitam. Nu mi-am ridicat privirea spre ei, dar cred ca au observat si au inteles care era situatia, si unul dintre ei era sa se impiedice ca sa nu calce un melc. Am zambit in sinea mea, si m-am apucat de strans melci. Au fost peste 10, majoritatea erau atat de mici incat nu puteam sa-i tin intre degete, si mi-era frica sa nu-i sparg, pentru ca erau fragili.
Erau cel putin alti 10 melci striviti sub talpile trecatorilor. M-am simtit ca intr-un cimintir.
* De obicei dorm 3-4 ore pe noapte.