05 – A vrea

-Ohooo, domnul Gigel! Cum de te mai vede omul pe aici?

Dar Gigel nu raspunse, se multumi sa zambeasca stramb si sa-si traga capul in piept. Trecusera 2 luni de cand nu mai calcase in Judecatorie, iar acum se intorsese, pornit sa-si gaseasca acea pasiune cu care intrase in domeniul infractiunilor.

Deschise biroul si ramase o clipa in usa, privind. Lucrurile colegilor de breasla erau asa cum le stia, fiecare la locul lor, in acelasi haos organizat. Un sentiment ciudat il napadi. Avea impresia ca vede, pentru prima oara, acel birou asa cum era el de fapt: o camera plina de barbati adulterini, corupti si aroganti. Pufni nepasator, si intra. Acum trebuia doar sa soseasca cineva cu un caz suficient de interesant cat sa-i atraga atentia.

Cateva ore mai tarziu, Gigel statea cu dosarul in fata. O femeie de 31 de ani isi omorase cei doi copii, pentru ca-i spusesera tatalui lor ca mama bea alcool in fiecare zi. Citește în continuare „05 – A vrea”

Anunțuri

04 – A imbatrani

Gigel se ridica anevoie si porni spre frigider. Isi simtea capul greu, iar privirea o avea incetosata. Deschise usa frigiderului si scoase doua beri, ca sa nu fie nevoit sa mai faca un drum inutil mai tarziu.

Nici macar nu-si amintea ultima data cand iesise din casa. El, Gigel, a carui viata intreaga era judecatoria, care se ingropase de atatea ori in munca, acum statea izolat in casa de cine stie cand, band bere la doza si mancand chipsuri cu alune. Ducea viata de care s-a ferit inca de cand era mic; o viata de om ratat.

Stinse televizorul, oricum nu era nimic interesant. Numai coruptie, gropi in strazi, inundatii, calduri infernale, copii infometati, Barack Obama. Numai nimicuri. De parca ii pasa cuiva de altceva. De parca stia cineva altceva de altcineva. Citește în continuare „04 – A imbatrani”

03 – A pierde

-A murit acum cateva minute. Imi pare foarte foarte rau, si nu stiu ce as putea spune ca sa te fac sa te simti mai bine.

Cum Gigel nu zise nimic, Ioana continua sa vorbeasca.

-Trebuie sa vi aici sa semnezi un act de eliberare din spital, si sa vorbesti cu cei de la pompe funerare in cazul in care vrei sa se ocupe ei de… de ea.

-Vin intr-o ora, zise Gigel, apoi inchise telefonul.

Se uita la ceas. Mai avea 10 minute pana incepea urmatorul proces, deci suficient timp cat sa manance ceva. Dupa ce stinse tigara, se duse la butic si lua un corn cu ciocolata. Il manca ganditor, in timp ce colegii lui treceau pe langa el si-l salutau veseli. Urma un proces greu. Avea de aparat un criminal, un baiat de 19 ani care-si omorase parintii cu toporul. Gigel se consola cu gandul ca baiatul era nebun, cu acte in regula. Citește în continuare „03 – A pierde”

02 – A judeca

Era eliberat conditionat. Violatorul era eliberat conditionat.
Gigel clipi, proaspat reintors pe Pamant. Clipi, ca sa-si dea seama ca inca mai traieste. Eliberase  un violator in serie. Acum nimeni si nimic nu-i va sta in cale Violatorului. Pentru  o secunda, dar doar pentru o secunda, isi dori sa nu fie un avocat atat de bun. Jurase sa protejeze valorile morale, integritatea personala, si cine mai stie cate altele, jurase sa apere oamenii. Si apara. Aparase un violator.
Peste cateva ore Citește în continuare „02 – A judeca”

01 – A insela

Ultima zi a lui Gigel pe Pământ a fost ciudată. Nu-şi aducea aminte nimic despre ce s-a întâmplat, doar sentimentul de ciudăţenie părea să-l urmărească chiar şi după moarte.

Picioarele îl duseră către o uşă imensă, roşie, al cărui mâner părea a fi un cap delfinesc. Întinse mâna, independent de voinţa lui, spre mâner. Nici nu apucă să-l atingă, când se uzi o voce, venind de nicăieri şi în acelaşi timp de pretutindeni.

-Nu ai voie! Citește în continuare „01 – A insela”