De ce e bine sa fii grec?

Daca tot am lipsit atata vreme de pe plaiurile mioritice ale sfantului citit, revin in forta, cu multa dramaturgie, si ca sa fie mai interesant, incep cu vechii greci, cititi la recomandare, digerati usor si, uneori, cu deosebita placere.

Dar vorba multa, saracia omului!

Am inceput cu Sofocle, de la care am citit singurele tragedii ramase in viata pana in ziua de azi, 7 la numar.

Incep cu Aias (Aiax), prima citita. Greu de descris la ce ma gandeam cand am terminat-o. Pe de-o parte, cred ca a fost prima tragedie citita in versuri, si mi se parea foarte greu de descifrat un astfel de text (de atunci am invatat cum sa le pricep), pe de alta parte, ma intalnisem, ca la foarte multe piese de altfel, cu sinuciderea. I hate it! Sfarsitul piesei a salvat imaginea lasitatii si a egoismului ce l-a cuprins pe Aiax de s-a sinucis, si anume lupta pentru corpul sau. Mi-am adus aminte cum grecii erau oameni mandrii, adanc inradacinati in religia si traditia lor, la fel cum vazusem in Troia, in lupta pentru corpul lui Hector. La fel ca in cultura japoneza, mi se pare un lucru onorabil si demn de admiratie. But yet again… Citește în continuare „De ce e bine sa fii grec?”

Anunțuri