Insecte, by Claire Castillon

Pentru versiune în românește a acestui articol, click aici.
20180707_190747
My cat as a bonus. You’re welcome!

Original title: Insecte

Author: Claire Castillon

Series: Cotidianul Collection, Literatura #63

Printed by: Universe Publishing House, Inc, 2008

Release year: 2006

Similar to: nothing actually; probably anything signed Chuck Palahniuc?

Recommended for: those with a strong heart and a healthy stomach

Rating✮✮✮

Category: WTF books

––––––––––⭐––––––––––

From the beginning…____________________________________________________________________________

I grabed this book from my personal library. It looked slim and like an easy going read. Well, it read fast, as for the easy going… I would say it was a tough to digest kind of a book. I still don’t know my true feelings regarding it.

Mini summary__________________________________________________________________________________

Actually, this book contains short stories, all with the same common element: mother and daughter. Each story has the same main subject, either told by the mother or the daughter. I will list the stories here, in case you wish to read only one of them, to see what this collection of short stories is really about: Citește în continuare „Insecte, by Claire Castillon”

Despre destin, sau religie. Cred. Încă nu am decis despre care

For the English version of this article, please click here.

Nu sunt o persoană prea religioasă.

Am mințit; chiar nu sunt o persoană religioasă. Obișnuiam să fiu, acum mult timp, pe când încă încercam să-mi dau seama care-i treaba cu această lume, apoi am realizat că nu e pentru mine.

Nu am nimic împotriva ei. Majoritatea prietenilor mei sunt foarte inteligenți și credincioși, și avem mai tot timpul conversații interesante despre cele două lumi diferite din care facem parte. Nu ne certăm niciodată (din câte țin eu minte…) și tot timpul cădem de acord să nu cădem de acord asupra anumitor aspecte.

Chiar azi am avut o astfel de conversație cu un prieten – despre soartă. Nu știu sigur de ce, dar tot timpul le-am luat laolaltă pe ambele: destin și religie. Poate e partea aceasta de predestinat pe care nu o înțeleg, sau treaba cu Dumnezeu are un plan pentru mine, dar am observat că viziunea mea asupra destinului nu are un înțeles chiar universal.

Citește în continuare „Despre destin, sau religie. Cred. Încă nu am decis despre care”

On fate, or religion, I think. I’m still deciding which one it is

Pentru versiunea în Românește a acestui articol, click aici.

I am not a very religious person.

I just lied; I really am not a religious person. I used to be a while ago, back when I was still figuring out this world, but then I realized that it is not for me.

I have nothing against it. Most of my friends are highly intelligent religious people, and we always have interesting conversations about our two different worlds. We never fight (as far as I can remember) and we always agree to disagree for certain stuff.

And today I had a conversation with such a friend about fate. Not sure why, but I have always put the two together: fate and religion. Maybe it’s the preordained part I don’t quite understand, or the God has a plan for me stuff, but I realized that my vision of fate is not the same as the universal opinion of it.

For me, the fate sort of exists. Not in the way that somebody has already decided my life, but in the sense of purpose: this person will achieve this [insert big and world changing fact] in her life. All the other minor things that happen and so many call them coincidences, are merely decisions we take or external factors that happen and change our trajectory. The finality of it all already exists, but it’s up to us and our decisions on how we get there.

Do I make any sense? My mind is struggling right now to understand why just the purpose is not the same as the already written life. Maybe an example will help.

This is a story that I always love to tell, and I’m pretty sure my friends are sick of it, but it’s the story of how I ended up working where I do (which, by the way, it’s an awesome place to work). I was on holiday with my then boyfriend on the sea side. We were camping at an organized camping site (yeah, we were the guys with the tent), so electricity was not on every tree. We went to charge our phones in the designated area. While browsing my phone, I found job suggestions on my email. I wondered if the job application worked on my phone (it was an older phone) so I’ve installed it. Right there, I saw the job postings, and I liked one more because it had a colored logo.

My then boyfriend, who was scratching the latest bug bite on his leg, said that he’s heard of them and I should apply. I was like Neah, ain’t nobody got time for that! And he insisted, what do you have to lose? he said. And I applied, then forgot about it.

Two days later I was back at home, actually at work, and my phone rang. Turns out they found me interesting (or they were out of options – I still don’t know for sure) and we’ve scheduled an interview. Six years later, it was the best decision ever!

Just look at how many things had to happen in order for me to get this job. It’s like the universe plotted and threw all it had towards me, waiting eagerly for my decision. I’m pretty sure this wasn’t my purpose in life (I hope), but what I am sure of, is that it took me closer to it.

What is my purpose? I have no freaking clue. I still dream to be Sailor Moon one day, but that’s another story.

For a moment there, I forgot what I was talking about. Maybe I just wanted to tell that story one more time. Back to the topic, I still don’t know for sure the difference between my fate and a religious one, but I know they’re different.

What’s yours?

Articolul săptămânii: 12 steps to make a living writing

Am decis să încep această oarecum categorie (pe care mă voi strădui să o public în fiecare miercuri, jur amin!), pentru că eu tot timpul citesc articole sau văd clipuri super interesante despre citit sau scris. Și dacă mie mi se par utile, mă gândesc că poate și altora le-ar plăcea.

––––––––––⭐––––––––––

De data asta, împărtășesc un video despre cei 12 pași pentru a începe să câștigi bani din scris. Într-una din zile, o să fac tot posibilul să mă apuc și eu, mai ales că scrisul și acest blog îmi mănâncă mai mult de jumătate din timpul meu liber. Credeți sau nu, am și eu o slujbă full-time (care îmi place maxim, dar nu are nici o treabă cu scrisul sau cititul).

Despre Jeff Goins, nenea care povestește despre asta, am mai scris după ce i-am citit cartea Real artists don’t starve. Îmi place cum gândește, și chiar cred că dacă ești suficient de hotărât să-i urmezi sfaturile, ajungi acolo unde vrei.

Dar vorbă multă, sărăcia scriitorului, așadar:

Roadmap: 12 Steps to Make a Living Writing

Insecta, de Claire Castillon

For the English version of this article, click here.

20180707_190747
Pisica mea e bonus. Cu plăcere!

Titlu original: Insecte

Autor: Claire Castillon

Serie: Colecția Cotidianul, Literatura #63

Editura: Universe Publishing House, Inc, 2008

Anul apariției: 2006

Cărți asemănătoare: nu am, dar probabil orice citești de-a lui Chuck Palahniuc

Recomandat pentru: cei tari de inima și cu stomacul bun

Rating✮✮✮

Categoria: WTF books

––––––––––⭐––––––––––

De la început…______________________________________________________________________

Cartea am luat-o la nimereală din biblioteca personală. Era subțire și părea o lectură ușoară și rapidă. Rapidă a fost, ușoară… Aș spune, mai degrabă, greu de digerat. Încă nu știu exact care sunt sentimentele mele față de carte.

Mini rezumat        ______________________________________________________________________

De fapt, sunt povestiri scurte, toate cu aceeași temă: mamă și fiică. Fiecare poveste se rezumă la același subiect, fie povestit din prisma mamei, fie din cea a fiicei. O să înșirui povestirile aici, în cazul în care vreți să citiți doar una dintre ele, să vedeți cam despre ce e vorba: Citește în continuare „Insecta, de Claire Castillon”

I feel pretty, 2018

Titlu original: I feel pretty

Anul apariției: 2018

Regizor: Abby Kohn, Marc Silverstein

Câțiva actori: Amy Schumer, Michelle Williams, Emily Ratajkowski

Recomandat pentru: cei care au chef de o comedie, și pentru femeile care suferă de nesiguranță

Tagline: Change everything Without changing anything

Rating: ✮✮✮

Categorie: happy movies

––––––––––⭐––––––––––

Despre cum te face să te simți  ______________________________________________________________________

Măi… bine. Te face să te simți bine. Ca și cum nu tu ești de vină pentru nimic, ci societatea. Ba chiar este o idee interesantă în tot filmul, pentru că nu există nici un personaj negativ. Cine este negativ însă? Societatea care zice că oamenii ar trebui să arate într-un fel, și-i doboară psihic cu treaba asta.

Nu pot spune că îmi place prea mult această Amy Schumer. Nu-mi plac stand-up-rile ei, care conțin exagerat de multă sexualitate, nici de atitudinea ei și nu știu, e doar un sentiment din acela de antipatie fără o cauză anume. Dar totuși, mi-a plăcut în acest film. A fost exact ce trebuie. Citește în continuare „I feel pretty, 2018”

Made to Stick, by Dan & Chip Heath

20180707_193408

Titlu original: Made to Stick. Why some ideas take hold and others come unstuck

Autor: Chip and Dan Heath

Editura: Arrow Books, London 2008

Anul apariției: 2007

Cărți asemănătoare: absolut orice carte cu si despre consumatori

Recomandat pentru: atunci când nu știi ce prinde la publicul consumator

Rating✮✮✮

Categoria: business

––––––––––⭐––––––––––

De la început…______________________________________________________________________

Drept să spun, mi-a luat cam jumătate de an să termin cartea. Pur și simplu nu am avut tragere de inimă să o citesc. Am mai citit cărți asemănătoare de business, despre mentalitatea și psihologia consumatorilor, dar asta pur și simplu nu m-a atras deloc.

A trebuit să mă forțez să o citesc, doar ca să o duc înapoi la birou să se chinuie și altcineva cu ea. Și da, este una dintre cărțile din biblioteca de la birou.  Citește în continuare „Made to Stick, by Dan & Chip Heath”

The Greatest Showman, 2017

Titlu original: The Greatest Showman

Anul apariției: 2017

Regizor: Michael Gracey

Câțiva actori: Hugh Jackman, Michelle Williams, Zac Efron, Zendaya

Recomandat pentru: cei care cred că nu mai există speranță, sau sunt doar pasionați de musicals

Rating: ✮✮✮✮✮

Categorie: happy movies, vreau și eu!

––––––––––⭐––––––––––

Despre cum te face să te simți  ______________________________________________________________________

Adevărul e că am tot așteptat un film cu o anumită însemnătate despre care să pot scrie, un film care să-mi trezească emoții puternice și care să merite recomandat. Și l-am găsit!

Deși am intenționat să-l văd de când a apărut, am găsit tot timpul alte lucruri de făcut ca să nu mă uit. Nu intrebați de ce, nu am idee. Până într-o zi, acum vreo 2 luni cred, când o colegă de la lucru mi-a zis să ascult coloana sonoră, că e super faină (mă prinsese când ascultam coloana sonoră de la Les Misérables). Și am ascultat coloana sonoră.

Am descoperit că acea muzică m-a făcut să simt chestii; am fost inspirată, optimistă, veselă, și toate derivatele bune de la aceste cuvinte. Învățasem pe de rost cam toate melodiile și ajunsesem la concluzia că trebuie sa vad si filmul.

Vai! Cât de frumos a fost în toată imperfecțiunea lui! Nu a avut cel mai bun scenariu, nici cea mai bună regie, nici măcar un CGI decent nu a avut. Ce a avut în schimb fără număr? Emoție! Citește în continuare „The Greatest Showman, 2017”

Harry Potter și Piatra Filozofală, de J.K. Rowling

20180703_200428

Titlu original: Harry Potter and the Philosopher’s Stone

Autor: J.K. Rowling

Serie: Harry Potter, #1

Editura: Egmont, Cluj 2003

Anul apariției: 1997

Film: Harry Potter and the Sorcerer’s Stone, 2001

Cărți asemănătoare: din punctul meu de vedere, nici măcar una

Recomandat pentru: oricine, oricând, oriunde, dar mai ales când ai câteva ore libere, pentru că nu se poate lăsa din mână

Rating✮✮✮✮✮

Categoria: happy books

––––––––––––––––––––

De la început…______________________________________________________________________

Cred că nu mai este un secret pentru nimeni care ajunge pe acest blog că ador seria Harry Potter. Am crescut cu aceste cărți, am dus multe nopți nedormite și am ratat multe examene doar ca să RE-citesc Harry Potter. Și am considerat că este un moment bun în viața mea să citesc, din nou, toată seria. Nu am mai recitit-o de… pfff… 3 ani.

Dar, dați-mi voie să vă povestesc cum am ajuns eu să citesc aceste cărți (mă rog, prima dintre ele). Aveam 10 ani și eram deja o cititoare faimoasă, la modul în care mă scoteau părinții afară din casă, la joacă, să nu mai stau toată ziua și noaptea cu cartea în nas. O prietenă mi-a zis că a citit cartea asta, Harry Potter (pe atunci apăruseră doar primele 3) și că probabil mi-ar plăcea să le citesc și eu. Eu, care auzisem de carte pe la TV, am zis neah, e too mainstream, eu citesc cărți mult mai inteligente (gen Matilda, de Roahld Dahl), deci nu. Aroganța mea când e vorba de citit era mai mare decât mine la vârsta aia… Citește în continuare „Harry Potter și Piatra Filozofală, de J.K. Rowling”