Hotul de spanzuratoare

Titlu original: Gallows thief

Autor:  Bernard Cornwell

Serie:   –

Editura:   Reader’s Digest, Bucuresti 2007

Anul aparitiei: 2001

Buna de citit cand: vrei sa devii detectiv

Despre asta este vorba! Are tot ce ar trebui sa aiba o carte cu detectivi; are suspans, tragedie, iubire, schimbari de situatie, incertitudini. N-am putut s-o las din mana azi noapte, pentru ca la final, cand am nimerit criminalul, sa-mi vina sa tip si sa nu pot, pentru ca era ora 2 noaptea.

M-am simtit ca un copil mic cu o jucarie noua, incat vorbeam singura incercand sa aflu vinovatul. A fost un sentiment atat de fain cand am terminat cartea si m-am pus sa dorm. Incantator!

Rider Sandman (imi place foarte mult numele) este un capitan care a luptat la  Waterloo si care este angajat sa verifice daca un anume condamnat se face vinovat de crima pentru care urma sa fie spanzurat. Ma rog, cererea era sa se asigure ca-i vinovat, dar Sandman chiar a cercetat. Si de acolo, multe aventuri prin care trece capitanul ca sa descopere ca de fapt altul e criminalul. Ma trec fiorii cand imi amintesc ce palpitant a fost sa descopar alaturi de el eveniment cu eveniment. Doar ca eu i-am luat-o putin inainte, si trebuie sa-i multumesc Agathei Christie care m-a invatat ca vinovatul nu e cel catre care arata toate degetele, ci cel al carui motiv emotional e cel mai puternic. Inca sunt entuziasmata!

Ca sa nu mai spun ca m-am indragostit de Sandman, adica… cum naiba sa nu? Insetat de dreptate, renunta la averea care i-a fost oferita ca sa lase lucrurile asa cum sunt si sa fie spanzurat un om nevinovat, chiar daca acea avere i-ar fi salvat familia de rusine si saracie. Neinfricat, e iute la manie si bland ca un mielusel in preajma persoanei iubite. Cum sa nu-ti placa asa exemplar masculin?

Mi-a placut foarte mult si de Sally, vecina lui Sandman, care l-a ajutat sa descopere adevarul. Ea e unul din acele personaje care mi-ar fi placut sa fiu eu; e desteapta, frumoasa, are instincte bune, e indrazneata si neinfricata, demna si decenta. Pacino damn it, nu se mai fabrica asa oameni in zilele noastre!

Imi vine sa nu mai citesc nimic azi doar ca sa raman cu veselia asta produsa de aceasta carte. Daca urmatoarea poveste o sa fie una proasta? Nu vreau…

Mi-e dor de Agatha…