Este ora 20:30, afara e cald, si eu stau pe o terasa in Unirii, unde lucreaza colega mea cea draga. Si sunt in vacanta. Si nu-mi place.
Nu-mi place pentru ca ma simt pierduta in spatiu; mai pierduta ca de obicei. Nu stiu ce sa fac cu mine, cum bine zice si Jack White*. Ma trezesc cand vreau, si n-am chef de nimic. Asa ca imi fac chef.
Ordonez prin casa (ar fi si timpul dupa ultima luna in care am stat singura), mai citesc (destul de putin ce-i drept), mai vad un film, ascult o melodie buna, duc gunoiul. Cam orice se poate. Problema e ca se ca termina toate aceste lucruri si nu stiu ce sa mai fac in urmatoarea saptamana cat mai stau pe aici.
Prietenii mei sunt plecati, care pe unde o duc mai bine, unii lucreaza, altii n-au chef, si tot asa. Si iata-ma singura aici. Ma rog, cu a mea colega care fuge de la o masa la alta si-mi mai zice cate un cuvant cu care imi era datoare de la propozitia precedenta.
Am nevoie de activitate.
Urasc vacanta!
*I don’t know what to do with myself.
Ce am citit, ce am văzut și ce mai gândesc 