Toti cei din jurul meu imi spun ca anime-urile sunt o pierdere de vreme, ca nu mai sunt copil si ca n-ar trebui sa-mi irosesc viata in fata computerului, uitandu-ma la desene animate. Cand eram mai tanara, ripostam, si chiar ma straduiam sa-i fac pe ceilalti sa inteleaga de ce ma uit eu la anime, si ca NU sunt desene animate. Nu reuseam niciodata. In ultima vreme, ii las sa vorbeasca si sa comenteze, si eu imi vad de viata mea, aproape neschimbata in ultimii 10 ani.
Anime-urile ma fac fericita. Nu pot explica de ce, asa cum nu pot explica foarte multe lucruri care-mi plac. Povestile lor mi se par atat de sincere, de reale, chiar daca sunt fantastice. Acolo personajele traiesc veridic, se emotioneaza si sufera si se bucura la fel ca noi. Sunt mai bune decat filmele. Sunt palpitante, pline actiune si fantasy, au umor foarte bun, sunt colorate si ambitioase. Serios, ce-ti poti dori mai mult de la un film?
Daca voi atinge varsta de 60 de ani, sunt gata sa pun pariu ca ma voi uita la anime si atunci; ma uit de cand am 6 ani, ma indoiesc ca voi inceta vreodata…
Ce am citit, ce am văzut și ce mai gândesc 