O masca, doua masti…

coperta1.jpg

Chip strain, Kobo Abe, Editura Polirom 2006

Dupa Yasunari Kawabata, Kobo Abe este al doilea scriitor japonez pe care-l citesc, and damn they were good!

Am ‘inaugurat’ (re)deschiderea bibliotecii judetene cu sectia de imprumut pentru adulti din Timisoara, cu 2 exemplare din volumul 2 din Contele de Monte Cristo de Alexandre Dumas, duse inapoi a doua zi, zi in care m-am ales cu Caesar tot de Alexandre Dumas (prea istoric, prea boring) si Kobo Abe cu Chip strain, procurat deoarece cartea Omul cutie, de acelasi autor, nu era de gasit prin biblioteca.

Nu stiam la ce sa ma astept de la cartea asta, iar cand am citit primele pagini care ma anuntau ca va fi o povestire (plictisitoare?!), un monolog bla bla bla. Dar a fost faina; m-a captivat tot, fara sa ma plictisesc, cu pauze ca sa pot asimila mai bine ce citeam.

Este vorba despre un om de stiinta mutilat facial, care scrie trairile si intamplarile prin care trece sotiei sale. Este trist, tot ce povesteste el, cum oamenii au mai multe mastii, si ca nu stie care ar trebui folosita permanent, cum isi creeaza propria masca crezand ca astfel o inseala pe sotia lui si restul lumii, fapt in care esueaza lamentabil si umilitor, pentru ca masca este adevarata lui fata, si multe altele.

Ce mi-a mai placut foarte mult a fost faptul ca personajul principal innebunea, as in going crazy, fara sa-si dea seama. Era un nebun al carui univers propriu era cel real si cel corect, si caruia nu i se parea ca face nimic deplasat. Desi e logic sa fie asa, ca nebunul sa traiasca in propria-i lume, tot ma fascineaza tema nebunului care nu stie ca e nebun.

Are si niste cugetari interesante, cum ar fi fraza „ma intreb cum or reusi cei ce nu se iubesc pe ei insisi sa-si gaseasca prieteni?” Buna intrebare!

Desi mi s-a parut putin previzibila, mi-a placut si as mai citit-o; sunt sigura ca as gasi lucruri noi pe care acum nu le-am luast in seama. Asta ma duce cu gandul la o replica din Iona de Marin Sorescu, citita de curand pentru scoala, in care se zice ca un om are nevoie sa se nasca de mai multe ori, pentru ca are lipsuri multe in fiecare viata, si ca trebuie sa treaca prin toate. O voi mai citi… candva in viitor.🙂

Si finalul (cu care sunt de acord):

Dupa parerea mea, poti scrie numai atunci cand nu se intampla nimic.

Un gând despre “O masca, doua masti…

  1. Pingback: 10 citate care m-au impresionat – partea I « Ce am citit, ce citesc, ce voi citi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s