Solaris

20160124_100012Titlu original: Solaris

Autor: Stanislaw Lem

Serie: –

Editura: Nemira, București 2014

Anul apariției: 1961

Bună de citit când: tânjești după Odiseea Spațială (oricare dintre ele)

Fun facts

Am tot auzit de cartea asta de atâtea ori, încât a trebuit să o cumpăr atunci când am găsit-o. Sincer, la câte laude am auzit, speram să fie cel puțin la fel de bună ca prima Odisee. Well… nu a fost.

Partea bună e că, în sfârșit, o să-mi cumpăr un DEX. Nu de alta, dar daca voi reciti vreodată această carte, o să am mare nevoie de el. Înțeleg că e SF și toate cele, dar chiar nu au găsit alte cuvinte/sinonime? Un sfert din carte e în ceață pentru mine, și nu mă refer la părțile plictisitoare în care citeam și mă gândeam că abia aștept să vină vara să merg la mare…

  • Originalitate: având în vedere că a fost scrisă înainte de 2001: O Odisee Spațială, aș zice că e destul de originală. A pus pe hartă planetele străine și inteligente. Nu mi-a plăcut mie prea mult modul în care a făcut-o, dar la capitolul imaginație… jos pălăria
  • Umor: inexistent
  • Level of awesomeness: 6+

Mini rezumat

Totul începe cu o bază spațială pe planeta Solaris, descoperită în urmă cu aproximativ 80-90 de ani, dacă îmi amintesc bine. Noul sosit, Kris Kelvin, încearcă să înțeleagă de ce prietenul său e mort și ceilalți doi oameni din bază par a fi complet nebuni.

Problema, în fapt, e că planeta e total acoperită de un ocean care funcționează ca o singură entitate. Evident, descoperim că acel organism e mai inteligent decât oamenii, mult mai evoluat și aproape ostil. Aproape puteam să văd extratereștrii despre care vorbeau personajele.

Ce m-a enervat destul de mult la această carte e că se tot pomenea despre incidente și ce se întâmpla în anumite situații, dar niciodată nu am apucat efectiv să citesc despre acele deznodăminte. Adică… totul e pur teoretic chiar și în carte. Mi-ar plăcea să văd în ce fel se manifestă povestirile celorlalți astronauți la modul practic. Are sens ce spun?

Personaje

Partea bună e că au fost destul de puține personaje (aproape 5), dar măcar ele au fost frumos conturate.

Kris Kline care e un fel de personaj principal, este genul acela de erou care reprezintă cheia dezlegării blestemului, deși nu e mare lucru de capul lui. Sunt destul de sigură că o ia și razna la un moment dat. Anyhow, e genul de persoană pe care o placi așa, din principiu, și care speri că o să scape nevătămat la finalul cărții.

Snaut și Sartorius sunt ceilalți doi oameni de pe acea bază. Fiecare din ei are secrete (nu se află care anume sunt acelea) și amândoi sunt ciudați dar totuși oameni de știință. Snaut, poreclit și Șoarecele, era exact așa cum zice porecla, sau cel puțin așa e descris. Agitat, cu privirea pierdută și fricos. Sartorius, pe de altă parte, era geniul nebun, suspicios pe toată lumea, care nu acceptă gândul că secretele lui ar putea ieși la lumină.

Ultimul personaj despre care vreau să vorbesc este Harey, un fel de fosta-soție-care-s-a-sinucis a lui Kris Kline. Sună interesant deja, nu? De fapt, mi se pare că acest personaj face toată cartea un pic mai inteligibilă. Chiar pot spune că a fost personajul meu preferat.

Stil

Deși e scris frumos, dialogul e dialog și mare parte a timpului e ușor de înțeles acțiunea, sunt capitole în care îți dorești moartea. Știu că exagerez puțin, dar să citești despre toți scriitorii care au atins subiectul Solaris într-o lume inventată, precum și descoperirile lor științifice cu privire la aceeași planetă, în câteva capitole… e mai mult decât enervant.

Trebuie să recunosc că mi-a fugit mintea mult de tot în alte locuri. Și nu era acel scris științific plin de calcule și experimente și teorii științifice. Nu, a fost doar extrem de plictisitor.

Din păcate nu știu poloneză ca să pot citi cartea în original, dar varianta în română mi-a cerut cel puțin o dată pe pagină un dicționar. Majoritatea cuvintelor (mă refer la cele care nu au fost inventate special pentru poveste) îmi erau cu totul și cu totul necunoscute. Chiar credeam că am un limbaj puțin mai evoluat…

Părerea mea

Presupun că e o carte de recomandat, pentru că e dintre cele clasice, dar eu nu aș mai citi-o a doua oară.

Trivia

Cred că avem aici un caz izolat de filmul bate cartea (mă simt prost doar scriind asta). Nu am văzut nici unul dintre cele 3 filme, dar unul dintre ele este regizat de Andrei Tarkovsky deci presupun că este foarte bun. Apropo de filme:

  • Solaris (1968), regizat de Boris Nirenburg
  • Solaris (1972), regizat de Andrei Tarkovsky
  • Solaris (2002), regizat de Steven Soderbergh

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s