Doamne, dacă-mi ești prieten

Am dat peste poezia următoare din greșeală. Au părinții mei Almanah 2016, versiunea Giroc, și eu o răsfoiam din lipsă de ocupație. Nu citesc de obicei poeziile pe care le găsesc aiurea, dar asta mi-a atras atenția și chiar m-a făcut să râd.

Poezia e scrisă de Spiridon Popescu care, se pare, e un poet destul de renumit pe la noi. Îmi este aproape rușine să recunosc că nu am auzit de el până acum. Oricum, poezia de mai jos pare a fi cea mai populară dintre poeziile sale, și veți înțelege imediat de ce:

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum te lauzi la toţi sfinţii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu părinţii.
Doamne, dacă-mi eşti prieten,
N-asculta de toţi zurliii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu copiii.
Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu iubita.
Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum susţii în gura mare,
Moaie-ţi tocul în cerneală
Şi-nainte de culcare
Dă-i în scris poruncă morţii,
Când şi-o ascuţi pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Şi să lase-n viaţă calul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s