În altă viață

in-alta-viata-editia-gsp_1_fullsizeTitlu original: La prochain fois

Autor: Marc Levy

Serie: –

Editura: Trei, București 2011

Anul apariției: 2004

Bună de citit când: crezi în reîncarnări. Poate nici atunci

Fun facts

Dumnezeule! Mi-a luat un an jumate să termin cartea asta, și daca nu aș fi avut obsesia aia de a termina orice carte încep, cred că o făceam cadou cuiva.

Aș minți să spun că a fost un chin total să o citesc… dar nu aș mai repeta experiența ever. A fost plină de clișee, plictisitoare, și cel mai prost film de genul comedie-romantică ar câștiga într-o bătălie cu povestea asta. Deci mi-a plăcut Și dacă e adevărat, și mă așteptam să urmeze același stil simpatic de poveste, dar nu… Autorul a trebuit să intre în aspecte metafizice pe care nici el nu le înțelege, și să mă facă să sufer cu orele.

  • Originalitate: reîncarnări și love story. Nici măcar o firmitură de original nu am găsit
  • Umor: nema
  • Level of awesomeness: 2

Mini rezumat

El e un expert în pictura lui Radskin, gata să se căsătorească cu Anna, pe nume Jonathan. Ea e Clara, tanti care deține galeria de artă unde ultimele presupuse tablouri ale lui Radskin se află. El vine să le analizeze și ce să vezi?! Se îndrăgostește de Clara.

El din SUA, ea din UK. El se întoarce acasă, ea vine după el. Logodnica Anna și maică-sa whats-her-name vor să îi țină despărțiți, ca să nu repete povestea de acum 150 de ani. Se ceartă, se bat, se otrăvesc etc etc.

Singura parte a poveștii care ar fi putut fi interesantă e treaba cu reîncarnarea. Jonathan și Clara sunt de fapt reîncarnări ale altor oameni care s-au tot reîncarnat de-alungul anilor și care se vor mai reîncarna și de acum încolo.

Sunt destul de sigură că ați prins ideea deja.

Personaje

Clara e așa de treabă, enervant chiar. E genul ăla de cenușăreasă care face numai bine și încearcă să se țină departe de Jonathan și suferă și se dă cu capul de pereți. Nu mi-a plăcut de ea. Dar nu mi-a plăcut de nimeni, deci…

Jonathan e un pămpălău. E genul ăla de bărbat din povești care e atât de naiv încât îți vine să-l bați. Nici măcar nu-și dă seama cum își bate Anna joc de el și, când descoperă care e de fapt șmecheria, intră ca prostul într-o capcană și e otrăvit.

Singurul personaj care aproape mi-a plăcut a fost Peter, cel mai bun prieten al lui Jonathan. El era tot timpul cu doi pași înaintea tuturor și avea intuiție, spre deosebire de personajul principal. Chiar și în finalul poveștii el fură lumina reflectoarelor de pe ei.

Stil

Of, nici nu vreau să scriu despre asta. Nu mi-a plăcut. Deloc. Ba mai mult, a copiat cu nesimțire povestea lui Romeo și a Julietei, fără ca măcar să aibă bunul simț să o transforme în ceva cu totul și cu totul inovator.

Scrisul e plat, plictisitor și te face să pierzi șirul de multe ori pe parcursul poveștii.

Părerea mea

Cred că nu o să-mi mai cumpăr vreodată cărți de același autor. Nu de alta, dar sunt atât de multe cărți bune în lumea asta încât nu are rost să-mi pierd timpul cu așa ceva.

Trivia

N-am, și nici nu mă interesează să aflu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s