Lockwood și asociații: Craniul din bibliotecă

20160131_110811Titlu original: Lockwood and Co.: The Whispering Skull

Autor: Jonathan Stroud

Serie: Lockwood and Co.

Editura: Rao, București 2015

Anul apariției: 2014

Bună de citit când: ți-a plăcut și prima parte: Conacul bântuit

Fun facts

Aha! Așa cum am promis, mi-am comandat deja a doua carte. Ba chiar am și citit-o și abia o aștept pe următoarea!

E drept că nu a mai fost la fel de incitantă ca prima, pentru că na, prima carte nu se uită niciodată. Dar m-a încântat la fel de mult și am devorat-o în câteva ore. Și colegii mei de la lucru aproape s-au întrebat dacă nu am o problemă de citesc cărți cu cranii pe copertă. N-am probleme.

  • Originalitate: aș zice tot la fel de mare ca și la prima poveste. În continuare pot să cred că e ceva aproape nou în seria asta.
  • Umor: mai mare decât în prima carte, cu întâmplări caraghioase și limbaj ironic
  • Level of awesomeness: 8+

Mini rezumat

De data aceasta, povestea se învârte în jurul unui craniu vorbitor dintr-un borcan. Ce-i drept, acest craniu a apărut și în Conacul bântuit, dar era folosit de George pentru experimentele lui dubioase cu privire la supranatural. Spre finalul primei cărți, Lucy stă de vorbă cu acel craniu.

Ceea ce nu înțelegeam eu pe atunci e că a avut o conversație cu o fantomă de tip III. Se pare că aceste fantome sunt inteligente, capabile să gândească și de după moarte și chiar să împărtășească experiențele cu cineva ce-i poate auzi. Evident, Lucy este una dintre norocoasele abordate de fantome vorbitoare. Pff, cât nu o invidiez…

Povestea se întâmplă la câteva luni după faza cu conacul, când firma Lockwood & Co. e încă în vogă, dar totuși destul de săracă. Sunt angajați în cele din urmă să supravegheze dezgroparea unui mormânt al unui presupus doctor nebun care s-a jucat prea mult cu științele oculte. Avem parte apoi de o oglindă fermecată care aproape îl vrăjește pe George, un cadavru putrezit și o fantomă mai puternică, o casă abandonată, un doctor nebun cu un istoric mai nebun, și multe altele.

Evident, nu ar fi fost o poveste prea palpitantă fără echipa ce încearcă tot timpul să le pună bețe în roate, cum ar fi echipa Fittes. De data asta aproape colaborează cu ei, deși se sabotează reciproc de fiecare dată. Finalul a fost mult mai palpitant decât m-aș fi așteptat.

Apropo, am menționat de pariul concursul între agențiile Fittes și Lockwood & Co.? Nu? Nasol.

Personaje

Păi în primul rând sunt cele 3 pesonaje bine-cunoscute:

Anthony Lockwood – parcă un pic mai încăpățânat și mai iresponsabil. Din cauza lui, ceilalți doi sunt într-un adevărat pericol de câteva ori. Se simte că începe să ajungă la anii adolescenței…

Lucy Carlyle – de data asta a fost mai pronunțată tăria ei. A fost responsabila grupului și a încercat din răsputeri să țină pe toată lumea în viață. Deși pubertatea a început să o lovească și pe ea. Nu sunt sigură, dar cred că se pune problema unei idile între ea și Anthony. Sper doar să mai aștepte câțiva ani…

George Cubbins – și acesta are relevanță în cartea a doua a seriei. Are niște conflicte mai profunde cu Anthony care ne dezvăluie aura lui de grăsuț lovit din toate părțile, ce suferă în tăcere și încearcă să pară curajos. Trebuie să recunosc că m-a făcut să empatizez foarte mult cu el și începe să devină personajul meu preferat.

Pe lânga cei de mai sus, aș mai vorbi și de Quill Kipps. El este supraveghetorul echipei de la Fittes care aveau un scop în a-i face viața lui Anthony Lockwood mizerabilă. Quill a fost mult mai implicat în poveste, lucrând aproape cot la cot cu echipa Lockwood. Ce mi-a plăcut foarte mult la acest personaj e faptul că este suficient de deștept să-și dea seama când are nevoie de ajutor. Deși nu mai e capabil să vadă/simtă fantomele, participă activ la rezolvarea misterului în final. Se transformă din acel bully classic într-un coechipier.

Stil

Povestea e continuată tot din punctul de vedere al lui Lucy, la persoana I. Se simte puțin schimbarea de mentalitate a lui Lucy, într-un limbaj parcă mai matur. E mai grav și mai serios, precum și mai sarcastic și ironic. Trebuie să recunosc că-mi place mai mult așa.

Părerea mea

La capitolul părere personală, cartea asta mi-a plăcut mai mult decât prima. Nu a mai fost atât de previzibilă, și noua maturitate a personajelor s-a simțit. În plus, am aflat o grămadă de informații din trecutul personajelor, deși la Lockwood mai e de aflat. Finalul e cel care omoară răbdarea. Abia aștept să apară următoarea!

Trivia

Nu am prea multe noutăți de la ultima recenzie încoace. Pot spune doar că filmul The Screaming Staircase e în development.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s