Apararea lui Galilei

Titlu original:  Apararea lui Galilei

Autor:  Octavian Paler

Serie:  –

Editura:  Polirom, Iasi 2009

Anul aparitiei:  1978

Buna de citit cand:  te afli intr-o rascruce spirituala

Fun facts

Primul lucru la care m-a dus gandul cand am inceput sa citesc aceasta carte, a fost ca seamana izbitor de mult cu Amelie Nothomb – Cosmetica dusmanului. Probabil din cauza dialogului simplu. Ca altceva nu prea au in comun.

Cred ca este prima carte a lui Octavian Paler pe care o citesc. Spun cred, pentru ca nu am tinut legatura cu toate cartile pe care le-am citit in ultimii 16 ani, si Octavian Paler pare genul de autor ale carui carti nu le-as tine minte. Si totusi, aceasta povestioara mi-a placut.

  • Originalitate:  la capitolul asta jos palaria! Cine s-ar fi gandit sa-si imagineze un dialog cu marele Galileo Galilei, ca sa-i ofere acestuia ocazia de a-si scuza slabiciunile pe care le-a avut in fata Inchizitiei? Eu cu siguranta nu.
  • Umor:  foarte vag, izvorat din senilitatea/seninatatea unui Galileo Galilei macinat de remuscari dar cu pofta de viata.
  • Level of awsomeness:  major, am zis!

Mini rezumat

Long story short, un anume personaj, despre care aflam care e treaba lui abia la final, il tine de vorba pe maestrul Galilei, referitor la momentul in care si-a retras cuvintele, si deci credintele, in fata Inchizitiei, pentru a nu fi ars pe rug. Ei bine, cat e adevar si cat fictiune, imi este greu sa spun, pentru ca parerile sunt impartite, si au trecut multi ani de atunci.

In carte, Galilei a ales sa-si calce pe mandrie si pe credintele lui proprii, pe acel Eppur si muove, ca sa scape de rug. Din cate stiu eu, acele cuvinte nici nu au fost rostite de GG, sunt doar o legenda, dar hei, nu prea am de unde sa stiu sigur, eu sau cei care au facut aceasta afirmatie.

Actiune nu este, doar dialog, cu anumite elemente de actiune ce-i drept. Imi place paralela facuta intre GG si interogatorul sau (care, apropo, parca e un jurnalist abia scapat de pe bancile facultatii, enervant si nesimtit). Ambii au suferit din dragoste, si ambii se bucura de o reputatie de lasitate numai de ei stiuta. Ma rog, oficial doar a lui Galilei era publica.

Acum, cat stau sa ma gandesc mai bine… nu a fost absolut nici un punct culminant al discutiei, nici un deznodamant, nici o schimbare de scenariu. Si totusi, mi-a placut. Poate a avut acelasi efect asupra mea ca celebrele Before Sunset si Before Sunrise, care m-au acaparat doar prin discutii extrem de inteligente.

Personaje

Deci, personajul numarul 1: Galileo Galilei. E un omulet batran, aproape senil, care prefera sa stea in liniste decat sa faca orice altceva, si care se plange ca orbeste. Cu toate astea, te face sa-l indragesti de la primele pagini. Mi-a placut enorm de mult modul in care se apara de acuzatia de lasitate si argumentele pe care le aduce. Chiar vreau sa dau un citat, ca sa ma intelegeti mai bine:

„-Daca nu m-ar fi silit Inchizitia sa abjur n-ar fi fost nimic din toate astea. Nu m-ar fi invinuit nimeni ca ma bucur sa traiesc.

-Bineinteles.

-Si nimeni n-ar mai fi vazut in asta un semn de slabiciune. Altii pot declara cu trufie o dragoste de viata de care eu trebuie sa ma rusinez. Ceea ce in gura lor suna frumos la mine pare o justificare. Dar de ce trebuie sa justific faptul ca iubesc viata ca un om normal?”

Da, Galileo Galilei e genul de om pe care mi-ar placea sa-l am ca bunic!

Cat despre celalalt personaj, al carui nume nu-l stiu, am avut o parere foarte proasta la inceput. Dupa cum am mai spus, parca era genul ala de jurnalist pe care iti vine sa-l bati pentru ca nesimtirea ii depaseste atributiile. Tot tragea de intelept, il acuza, il punea in situatia de a raspunde la intrebari umilitoare. In final, am aflat de ce intreba el ce intreba, si m-a cam induiosat povestea lui. Spun doar atat: iubire tragica.

In final, usoara antiteza intre personaje au dat acel je ne sais qoui discutiei, si au facut-o aproape palpitanta pe alocuri.

Stil

Jos palaria in fata lui Octavian Paler! E atat de curat si pur in vorbire/scriere, incat mi se parea ca vorbele lui merita sa fie pe o foaie mai alba decat cea pe care sunt scrise deja. E un stil cald, care parca te ia in brate, in timp ce te cearta. Nu stiu sa descriu exact, dar m-a dus cu gandul la Aldous Huxley, de al carui stil stiu sigur ca m-am indragostit.

Parerea mea

Cea mai productiva ora pe care am avut-o in ultimele 6 luni! A fost o carte care m-a lasat pe ganduri existentiale, si m-a facut sa regandesc anumite situatii si decizii din alte puncte de vedere, pe care pana acum le-as fi anulat din start, pentru simplul fapt ca sunt om, si deci arogant. Trebuie sa recunosc ca mi-a cam dat doua palme intelectuale, si pentru acest lucru, ii sunt recunoscatoare stimabilului Octavian Paler si prietenului care mi-a imprumutat cartea.

Trivia

Din prefata cartii, pe care am inteles-o cu greu, fiind scrisa de Bianca Burta-Cernat (nu stiu cine e tanti), cred ca am dedus ca aceasta nu este prima varianta a povestii, si ca in varianta originala finalul era altul, si ar fi fost si mai lunga. Am tot cautat mai multe detalii, dar inca nu am gasit. Daca vreodata se intampla sa ma loveasca informatii peste fata, le voi impartasi!

10 gânduri despre “Apararea lui Galilei

      1. Cartea e despre Paler și regimul comunist. Galilei și Inchiziția apar doar de fațadă. Ah și „jurnalistul” nu era un înger (/conștiința)?

      2. justanangel

        Oh, c’mon! Imi strici toata placere cartii… Nu e despre politica! REFUZ! Prefer sa traiesc in ignoranta, cu gandul ca mi-a placut povestea.

  1. Pingback: 10 citate care m-au impresionat – partea I « Ce am citit, ce citesc, ce voi citi

  2. missedthetrain

    Imi place Paler tare mult. Imi place cum se joaca, asa, intre cuvinte, senin si trist. E frumos. Nu stiu altii cum sunt, dar mie imi place. Cat despre partea cu ‘o fi despre comunism’ sau ‘n-o fi’, nu stiu, nu am citit. Dar e posibil sa fie, avand in vedere viata lui. Anyway, daca vrei sa mai citesti vreodata ceva de el, Viata pe un peron e foarte faina…

  3. Pingback: Pariu cu mine – partea a doua | Ce am citit, ce citesc, ce voi citi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s