Hotul de carti

Titlu original:  The book thief

Autor:  Markus Zusak

Serie:  –

Editura:  Rao, Bucuresti 2011

Anul aparitiei:  2005

Buna de citit cand:  ai chef de o poveste pura

Aceasta poveste este, de departe (milioane de ani lumina) cea mai pura poveste pe care am citit-o vreodata. M-a facut sa plang in atatea feluri, si m-a atins in atatea moduri, incat cred ca o voi descrie cel mai bine doar prin motivele pentru care este o carte ce trebuie citita macar o data in viata!

  1. Pentru inceput, si probabil cel mai awsome motiv de citit cartea: totul este povestit de catre Moarte. Da, acea moarte, ce te viziteaza atunci cand inima inceteaza sa-ti mai bata. Povesteste la persoana I, si cel mai interesant este ca nu povesteste despre ea, ci despre hotul de carti. Trebuie sa recunosc ca nu stiam absolut nimic despre aceasta carte cand am pus mana pe ea la biblioteca, dar daca as fi stiut atat, ca e povestita de Moarte, o luam fara sa-mi pese ce altceva ar mai fi fost scris in ea. Si ultima fraza a cartii este aceasta: Sunt bantuita de oameni. Atat. Simplu si la obiect. Un singur motiv excelent de citit povestea!
  2. Fundalul povestii este Germania nazista in Al Doilea Razboi Mondial. Stiu ca lumea este suprasaturata cu povesti cu evrei si nazisti, si ca rar se mai gasesc povesti originale privind subiectul, dar Hotul de carti este o astfel de poveste originala. Din toate punctele de vedere. Intre paginile cartii gasesti si gandurile cetatenilor nemti, care duc cu groaza mana la frunte si saluta Heil Hitler! doar pentru ca le e frica de soldati, sau care ascund evrei din omenie, nu din obligatie, sau copii cu inimi atat de simple si curate ce, cu riscul de a fi biciuiti, le dau evreilor paine. Modul in care Moartea povesteste cum lua sufletele evreilor de pe acoperisul camerei de gazare este absolut infiorator. Si tot ea zice ca acea perioada a fost una dintre cele mai aglomerate din viata ei.
  3. Liesel Meminger este eroina povestii si hotul de carti. Viata ei incepe de la foarte rau, si duce la si mai rau. Pe scurt: tatal ucis de comunisti, fratele mort de frig si ingropat in fata ei, mama probabil tot ucisa de comunisti, Liesel ajunge la o familie adoptiva, care cu timpul o indrageste. Prima carte furata este Manualul groparului, apoi fura din focul nazist, apoi de la sotia primarului. Se indragosteste de Rudy, cel mai bun prieten, se casatoreste cu evreul ascuns in beci de familia ei (cel putin asta am inteles eu), si e biciuita de soldati. In finalul povestii, la doar 14 ani, pierde tot. Strada ei este bombardata. Singura pe lume…
  4. Max Vandengburg este evreul din beciul familiei Hubermann. Un tanar ce si-a parasit mama si fratii, in incercarea de a se salva de la o moarte sigura. Ajunge in beci, unde se imprieteneste/indragosteste de Liesel. Modul in care el se auto-pedepseste pentru ca ii pune in pericol pe protectorii sai, sau gandurile lui ca nu merita sa traiasca pentru ca e evreu, si lupta lui imaginara cu Hitler, in fiecare seara, reprezinta din nou un unic motiv de a citi cartea.

Motive ar mai fi atat de multe, dar cred ca am spus suficient deja. Este genul de carte pe care as putea-o citi o data pe luna, si sa ma bucur de ea la fel de mult. E incredibila, si o declar ca fiind una dintre primele 5 cele mai bune carti citite in anul 2011!

Un gând despre “Hotul de carti

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s