Castelul din nori s-a sfaramat

Titlu original:  Luftslottet som sprangdes

Autor:  Stieg Larsson

Serie:  Millennium, vol. 3

Editura:  Trei, Bucuresti 2009

Anul aparitiei:  2007

Buna de citit cand:  vrei sa fi dat pe spate de ce-a mai buna carte ever!

Ceea ce voi spune acum reprezinta o mare blasfemie, si daca ar exista o judecatorie a cartilor, sigur as fi condamnata pe viata, dar serie Millennium este mai buna decat seria Harry Potter. Gata, am spus-o!!!

Trecand peste mustrarile mele de constiinta, voi afirma ca aceasta carte m-a uluit din toate punctele de vedere, si orice as fi reprosat vreodata unei carti, Stieg Larsson a acoperit. Drept urmare, nici macar de un singur lucru nu ma pot plange!

Actiunea incepe in imediata continuare a Fetei care s-a jucat cu focul. Drept urmare, Lisbeth ajunge in spital in pragul mortii, intr-un salon vecin cu cel al tatalui sau, de asemenea in pragul mortii. Din start, Lisbeth este acuzata de foarte multe lucruri, legal vorbind, si se continua o ancheta in cazul ei, al tatalui sau si al fratelui vitreg. Mikael Blomkvist si Dragan Armanski, impreuna cu Annika Giannini (sora lui Mikael) si Holger Palmgren(fostul tutore al lui Lisbeth Salander), continua sa o ajute pe aceasta din umbra. Se adauga si un club de hackeri oarecum ticniti, si ce rezulta este de-a dreptul formidabil si superb! In final toate se rezolva cu bine pentru toata lumea, oarecum, de aceea vreau sa vorbesc despre particularitatile acestei carti, ce m-au determinat s-o numesc cea mai buna carte pe care am citit-o ever!

In teatru exista o regula: daca in actul I apare o pusca, in actul II ea trebuie sa traga. Fara sa-mi dau seama, am aplicat aceasta regula in toate domeniile vietii mele. Si bine am facut. Doar ca, odata cu citirea acestei carti, m-am cam razgandit. Pentru ca o poveste nu e teatru, nu trebuia sa te captiveze pentru 2 ore, nu totul trebuie sa aiba o anumita insemnatate, si nu totul se desfasoara intr-un spatiu limitat. O carte este menita sa rupa de realitate acea parte interesanta a vietii, care te poate captiva pentru totdeauna. Nu prea am fost eu de acord cu finalurile clare la povesti, pentru ca nu totul se termina acolo in viata reala. Ei bine, in Castelul din nori s-a sfaramat nu s-a terminat totul. Fata buna nu s-a casatorit cu baiatul bun, nu toti oamenii rai au fost condamnati, doar a inceput judecata, sora lui Lisbeth, desi pomenita in carte, nu apare deloc, pentru ca ea este doar sora lui Lisbeth, nu un alt personaj menit sa incurce itele. Totul atat de natural, atat de… real. Mi-a placut enorm!

Alta observatie: totul este pe fata. De obicei, in carti, cel putin un personaj aparent pozitiv joaca pentru partea adversa. La Stieg Larsson, se stie cine pentru ce parte joaca de toata lumea, si faptul ca acest lucru reuseste ca creeze un suspans absolut insuportabil, face aceasta poveste si mai geniala.

Apoi, personajele nu sunt perfecte. Majoritatea au mai mult defecte decat calitati, si ajung sa fie uneori doar oameni buni cu intentii rele. Totul e logic, totul se leaga in final, si totul duce undeva. Se raspunde la toate intrebarile, si se elucideaza toate misterele. Am impresia ca oamenii creati de domnul Larsson sunt niste oameni ideali.

Amazoane. Daca v-am luat pe nepregatite, e bine. Asa m-a luat si pe mine povestea cand la inceputul fiecarei parti erau cateva paragrafe despre… amazoane. Din pacate abia la ultima parte m-am prins care e treaba. Cam tot volumul 3 din Millennium se invarte in jurul catorva femei deosebit de puternice. Le amintesc doar pe Lisbeth Salander, avocata Annika Gianinni (pe care o ador!) si Monica Figuerola. Din pacate doar numele lor mi le amintesc, pentru ca mai toate sunt in suedeza, si mi se incurca limba numai cand incerc sa le pronunt.  Deci da, cartea asta e un orgasm intelectual multiplu!

Toata seria Millennium a fost atat de perfecta incat ma doare capul. Si eu nu cred in perfectiune! Stiu sigur ca mai sunt multe lucruri de spus despre aceasta serie, dar nu-mi amintesc acum. Chiar daca am terminat cartea acum 2 zile, inca mai sunt lovita intelectual din cand in cand de awsome-nessul ei.

Daca nu voi mai citit niciodata ceva cel putin la fel de bun?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s