The Andromeda Strain

Titlu original:  The Andromeda Strain

Autor:  Michael Crichton

Serie:  –

Editura:  Harper, New York, USA 2008

Anul aparitiei:  1969

Buna de citit cand:  vrei sa vezi cum incepe un scriitor genial

Trebuie sa recunosc ca aceasta carte nu prea m-a impresionat. Se vede ca e scrisa de un incepator, dar doar pentru ca este vorba de Michael Crichton. Daca un scriitor de care nu as fi auzit ar fi scris-o, probabil ar fi avut un alt impact. De la Crichton ma astept sa ma dea cu capul de pereti dupa citire, scuzati-mi expresia violenta.

Inainte sa incep sa perorez despre cum nu e de citit aceasta carte (decat uneori), sa incerc sa explic despre ce e vorba. Spun sa incerc, pentru ca mi-a fost dificil sa urmaresc sirul cronologic al evenimentelor, si mai ales sirul logic. Asadar, este vorba despre o capsula trimisa in spatiu sa adune praf si/sau alte organisme spatiale. Totul intr-un proiect ultra-secret. Si o caspula, a 7a mai precis, se intoarce si aduce cu ea un organism viu, care se pune sa ucida un orasel. Butonul rosu e apasat si o echipa formata, evident, odata cu inceperea proiectului ultra-secret, e adusa in laboratorul secret ca sa-si faca treaba. Un batranel cu mintile mai mult sau mai putin fugite de acasa si un copil de cateva saptamani sunt singurii supravietuitori. Si de aici incep cercetarile, haosul, bombe atomice bla bla bla. Toate astea in 300 de pagini. Pun pariu ca daca autorul s-ar fi pus sa rescrie cartea in 2000, ar fi avut cel putin 600 de pagini, pentru ca plot-ul este cel mult decent. 

Aceste fiind spuse… Cei patru cercetatori sunt atat de… seci. Nu sunt personaje complexe si am aflat enorm de putine lucruri despre ei; atat de putine incat acum abia imi amintesc cu ce se ocupa fiecare, dar mai si numele lor. Ar fi fost mult mai interesant daca ar fi luat niste boschetari de pe strada sa elucideze misterul. Probabil ar fi fost si mai destepti decat acesti oameni de stiinta.

Apoi, conflictele au fost extrem de mici si cu zero impact. Chiar si in ultimele pagini ma asteptam sa se intample ceva, orice, numai sa fie palpitant. Dar nu s-a intamplat. Evenimentele au fost asa: a cazut, au murit, s-au strans, au dormit, au salvat laboratorul secret. Ultima etapa a fost incredibila, si nu in sensul bun, ci ca pur si simplu acel organism ce in urma cu cateva ore ucidea zeci de oameni, s-a adaptat. Da, s-a adaptat, traieste cu gazdele fara sa-i omoare. Desi se spune ceva de trecerea lui in atmosfera si ca ar fi fost motivul prabusirii unui avion. Nu stiu exact, pentru ca autorul a fost foarte zgarcit cu informatiile. Ah, si daca nu as fi citit un scurt rezumat pe net, nu as fi stiut ca din cauza organismului s-ar fi prabusit avionul.

Stiti cum in cele mai multe carti, mai ales in cele de actiune/mister, exista cate un personaj care are un feeling ca ceva nu e in regula, si nu stie sa puna punctul deasupra i-ului? Ei bine, si aici se intampla de vreo 2 ori, doar ca nu-ti dai seama, pentru ca pe pagina urmatoarea vei citi deznodamantul. Pic de suspans! Personajele nu au ajutat cu nimic. Ele pur si simplu existau. Nu pot spune ca x sau y au participat activ la aflarea adevarului, pentru ca nimeni nu facea nimic.

Sunt obisnuita, din cartile lui Crichton, sa stau incordata la un lucru atat de simplu cum ar fi de facut o cafea, pentru ca totul, dar absolut totul se leaga in final. Ei, aici nimic nu se leaga, si am citit despre disectia unor soricei intr-o propozitie. Propozitie, nu fraza!

Un singur lucru mi-a placut: a scris totul ca si cum chiar ar fi avut loc acel eveniment. Adica din cand in cand mai aparea cate un „Acest lucru l-a declarat x” sau „Avea sa-si dea seama ca a gresit la finalul experimentului”, dar si cate un grafic care ar fi fost facut in timpul evenimentului, si strans la dosarul ultra-secret. Da, asta mi-a placut, pentru ca la inceput nu eram sigura daca citesc fictiune sau true story.

Nu prea mai stiu ce sa spun… Poate doar ca Michael Crichton ar trebui citit cronologic. Atat.

Un gând despre “The Andromeda Strain

  1. Pingback: Pariu cu mine – partea a doua | Ce am citit, ce citesc, ce voi citi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s