Rising Sun

  Titlu original:  Rising Sun

Autor:  Michael Crichton

Serie:  –

Editura:  Ballantine Books, New York, SUA

Anul aparitiei:  1992

Buna de citit cand:  nu ai chef sa te uiti la un film de actiune

Pentru ca aceasta carte este doar un alt film de actiune. Unul foarte bun, ce-i drept.

Povestea se invarte pe langa Peter Smith si John Connor, un ofiter LAPD si un alt ofiter retras, care a locuit in Japonia. Evident, este si o crima, pe care cei doi o investigheaza. Toata cartea a fost foarte alerta si imprevizibila, si cred ca asta o deosebeste mult fata de celalalte carti de gen. Si pe langa toate astea, mie personal mi-au placut enorm de mult toate incursiunile in viata japonezilor. Cum vad ei afacerile, legatura lor cu SUA si altele.

Este prima carte a lui Crichton pe care o citesc si care are atat de multa politica. Si la State of Fear au fost ceva farame de politica, dar aici parca numai despre asta e vorba. Mi-a fost un pic dificil sa urmaresc pe alocuri actiunea tocmai pentru ca nu-mi place politica sub nici o forma. Dar odata ce am trecut de acest fapt, lectura a devenit mult mai interesanta.

E trist ca abia pe la jumatatea cartii mi-am dat seama la ce se refera titlul povestii. Pana atunci, ma tot intrebam care e lagatura dintre un rising sun si povestea politista. Steagul era primul care ar fi trebuit sa ma puna pe ganduri, si apoi titlul. Nu i se mai spune Japoniei si Tara Soarelui Rasare? Normal ca i se spune, pentru ca asta inseamna Nihon. Am fost foarte dezamagita de lipsa calitatilor mele de detectiv….

Nu stiu ce altceva ar mai fi de spus despre poveste… E foarte buna, ca majoritatea cartilor lui Crichton, si cred ca sunt putin dezamagita pentru ca ma asteptam la mai mult de la el. Adica e o tema atat de abordata si deja expirata, aceasta cu detectivii. In fine, macar a fost o lectura placuta si intriganta.

 

3 gânduri despre “Rising Sun

  1. Deiu

    Hei! Am dat de blogul tau din intamplare si am ramas uimita la cat de repede citesti…E foarte tare totusi, dar nu te ameteste putin? Adica daca dupa o saptamana dupa ce ai citit o anumita carte iti mai aduci aminte ceva? Te intreb pentru ca stiu, de fapt asa am auzit si eu pe la diverse persoane, ca ar fi bine sa citesti in mai mult timp o carte, care are sa zicem peste 300 de pagini, ca sa iti ramana ceva…sper sa nu mi-o iei in nume de rau, sunt doar curioasa cum de reusesti😀.

    1. justanangel

      Foarte legitima curiozitatea ta, pentru ca am mai fost intrebata. Am probleme cu finalul cartilor, pe care nu mi-l amintesc intotdeauna, de fapt cam niciodata nu stiu finalul, inca nu stiu din ce motiv. Dar in rest nu, mai ales la cartile care imi plac mult de tot, nu uit nici un detaliu. Poate pentru ca le citesc cu foarte multa curiozitate, nu stiu exact de ce. Dar detalii imi raman, si stiu povestile. Te multumeste raspunsul?🙂

  2. Pingback: Pariu cu somnul! | Ce am citit, ce citesc, ce voi citi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s