Nevinovatul

Titlu original:  The innocent Man

Autor:  John Grisham

Serie:  –

Editura:  Rao, Bucuresti 2007

Anul aparitiei:  2006

Buna de citit cand:  vrei sa vezi cum „se face justitie” in State

O sa incerc sa separ parerea mea personala si gandurile contradictorii ce-mi trec prin minte de subiectul efectiv al cartii. Va fi greu, dar nu imposibil!

Fiind vorba de John Grisham, ma gandeam ca voi citi despre o alta incursiune fictiva a justitiei in viata unor personaje. Desi mi se parea mie ca incepe cam dubios, nu am luat in seama. Ma gandeam ca nea Grisham a facut un experiment, alegand o alta forma de expunere a povestii. Marea surpriza a venit pe la mijlocul cartii, unde am gasit cateva pagini de poze, cu personajele din carte. M-am blocat putin. Ma gandeam ca poate sunt poze dintr-un film, sau puse asa, sa-si imagineze cititorii mai bine actiunea. Am dat repede in spate, sa citesc nota autorului, unde am aflat ca de fapt este o poveste adevarata. Fara inflorituri. Deloc.

Si aici a inceput panica…. Adica s-a intamplat pe bune ca doi oameni sa fie condamnati la moarte, nevinovati, doar pentru ca niste politisti si un procuror mult prea zelos, au vrut asa? Chiar au existat 2 judecatori care, pe langa faptul ca nu au asigurat un proces echitabil pentru parti, au dat si deciziile pe care le-au dat, bazate pe aproape zero probe valabile? Chiar exista  un astfel de procuror care pur si simplu trimite oamenii la injectia letala pentru ca are el o presimtire? Si care dupa ce i se demonstreaza ca a gresit, mai si sustine ca de fapt din cauza lui s-a facut lumina in procese?

Mintea mea mult prea inocenta a refuzat sa creada asta, dar asa s-a intamplat. Povestea se axeaza pe doi oameni, Ron Williamson si Dennis Fritz, amandoi acuzati pentru aceasi crima (si nici unul nu a comis-o), ambii pierzand cate 12 ani din viata prin inchisori, doar ca sa se dovedeasca in final, ca de fapt sunt nevinovati.  Si toate acestea, in anii °80-°90.

Tonul cu care John Grisham descrie intamplarile este ironic, sarcastic, si pe alocuri de-a dreptul intepator fata de autoritatile Statelor Unite ale Americii. Si totusi, am impresia ca a fost mult prea bland cu ei. Sunt sigura ca m-ar fi afectat si m-as fi enervat cel putin la fel de tare si daca nu as urma „calea legii”. Nu pot sa-mi dau seama cum astfel de oameni, cum ar fi procurorul Bill Peterson, mai pot dormi noaptea…

Dar divaghez. Se pare ca inca nu mi-a trecut socul. Lectura este extrem de interesanta, mai ales daca reusesti sa treci de factorul emotiv (care nu ar trebui sa lipseasca cand citesti). Sincer, sper ca nu mai dau peste nici o carte de genul asta, ever! Imi ajung spetele penale pe care le  tot citesc…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s