Luna rece

Titlu original:  The Cold Moon

Autor:  Jeffery Deaver

Serie:  Lincoln Rhyme, cartea 7

Editura:  Rao Class, Bucuresti 2007

Anul aparitiei:  2006

Buna de citit cand:  te-ai saturat de filmele cu James Bond

Pff, de departe cea mai buna carte politista pe care am citit-o eu pana acum! Chiar mai buna decat Agatha Christie, daca va puteti inchipui asa ceva… Un singur lucru m-a enervat la culme…. nu stiam ca este o serie, si eu am citit abia a 7a carte…. Damn it!  Si chiar ma pregateam sa ma plang ca nu s-a rezolvat cazul in final…

Trecand peste aceasta introducere, a fost o carte extrem de captivanta! Incepe cu doi detectivi foarte buni, care lucreaza impreuna la un caz, iar unul dintre ei, adica Sachs, lucreaza si la altul, in paralel. Aparent, nu aveau legatura, dar eu am suspectat ceva. Evident, am avut dreptate, doar ca asta a fost singurul lucru pe care l-am prevazut in povestea asta. In rest, nimic…

Cand ma gandeam ca gata, totul s-a rezolvat, si observam ca inca mai am 150 de pagini de citit, iar se rasturna situatia. Apoi se rezolva. Apoi incepea alta. Firar, nu apucam sa-mi revin dintr-o chestie ca eram aruncata in alta. Foarte palpitant!

Nu am mai auzit de acest autor, si am observat ca are cateva serii politiste care suna bine, si probabil voi da iama in biblioteca, si voi cere raspicat altceva, de acelasi autor! Sper doar sa mai aiba… Stilul este curat, alert, fara injurii sau paragrafe plictisitoare. Si modul in care manipuleaza gandirea cititorului este fascinant. M-am enervat foarte ca nu reuseam sa-mi dau seama ce se intampla…

Personajele sunt foarte bine conturate, si nu sunt tipice personajelor din tot felul de carti politiste. Adica sunt oameni, au la randul lor familii, au ganduri si ganduri, au probleme personale, si nu au doar o caracteristica definitorie a comportamentului lor.

Lincoln Rhyme este detectivul nr. 1 din cazul Ceasornicarului care face deliciul povestii. Mi-a placut foarte mult de el, desi aduce mult a detectiv clasic. Inteligent, care vede mai multe decat ceilalti, care observa ceea ce altii ignora etc. Mi-a placut foarte mult cat de umanizat a fost. Este intr-un scaun cu rotile (povestea se gaseste intr-una din cartile anterioare ale seriei… cred), si lucreaza mare parte a timpului de acasa. E genul solitar, morocanos and stuff, dar nu tocmai. E normal. E cum se presupune ca ar trebui sa fie un om in situatia lui. Evident, el este personajul meu preferat, si faptul ca are o legatura oarecum inocenta cu Sachs, celalalt detectiv ce lucreaza la caz (e femeie, in caz ca nu se observa), m-a facut sa-l plac mult de tot. I like him! I wanna be like him!

Sunt foarte frustrata momentan, pentru ca nu stiu ce se intampla cu personajele cand se termina cartea. Si nu vreau sa continui cu a 8a carte, pentru ca vreau sa le iau de la inceput pe toate. Dar e cat de cat enervant sa nu am un final finalicesc pentru poveste.

Era sa uit! Un element care mi-a placut foarte. O fetita, personaj colateral al actiunii, citea Harry Potter incontinuu. Mama ei ii tot arunca cartile, si fetita facea rost de ele iar, iar mama ei l-a numit satanist pe Harry Potter. Se pare ca nu-i convenea ca fetita ei are o viata… well…. normala de copil.

Anyway, e a treia carte terminata din 7 carti in 7 zile, si m-a acaparat total. O recomand tuturor fanilor genului, si nu numai.

Un gând despre “Luna rece

  1. Pingback: 10 citate care m-au impresionat – partea I « Ce am citit, ce citesc, ce voi citi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s