Cutia neagra

Titlu original:  Kufsa shhora

Autor:  Amos Oz

Serie:  –

Editura:  Univers, colectia Cotidianul, Bucuresti 2006

Anul aparitiei:  1987

Buna de citit cand:  ai chef de o gandire perversa si rea

Cred ca mi-am dat seama de ce nu imi plac povestile in scrisori. Pentru ca sunt irealiste. Stiu cat de ciudat suna asta, avand in vedere ca citesc foarte mult SF, dar la scrisori e altfel. E improbabil ca cel care scrie o scrisoare sa-si aminteasca dialog exact, precum este si absurd sa te apuci sa povestesti intr-o scrisoare intamplari vechi, cu lux de amanunte. Evident, toate acestea se fac pentru a spune povestea, si mi se pare foarte tras de par si, repet, irealist.

Trecand peste acest lucru, si Cutia neagra este tot o poveste in scrisori, ba chiar poveste de dragoste, cum se spune pe spatele cartii. Pai… mi s-a parut orice, numai poveste de dragoste nu. Este un fel de poveste perversa in care toate personajele sunt rele, sadice chiar, si unde toti isi urmaresc numai si numai interesul propriu. E ca si cum in aceasta poveste ar fi analizate cateva categorii mari de oameni. Pentru ca are putine „personaje”, voi vorbi despre fiecare in parte.

Alexander  Gideon – el este personajul meu preferat. Reprezinta barbatii puternici, care fug si se ascund de sentimente, dar care totusi se pastreaza aroganti si demni in fata tuturor. Mi-a placut foarte mult cum incepuse istorisirea acestui Alex, pentru ca parea genul inteligent, care nu se coboara la uneltirile sotului fostei sale sotii. Dar pe final, pe patul de moarte, e mai resemnat. Ajunge sa faca lucruri la care nu s-a gandit vreodata, probabil. E ca si cum s-ar fi impacat cu viata si cu moartea lui, si ar fi zis: stiu ca sunteti doar niste profitori notorii, dar voi face cum vreti voi.

Ilana Brandstatter – fosta sotie a lui Gideon, si reprezinta cel mai urat si tipic portret de femeie. Deci dupa ce ca i-a facut viata un chin fostului sot, inselandu-l cu jumatate din cunoscutii lui, dupa ce ca i-a luat copilul si nu a vrut nici un ban de la el, ii scrie, multi ani mai tarziu, sa-i ceara bani, pare-se, pentru fiul lor ce a luat-o pe carari gresite. Atat de multe lucruri mi s-au parut pur si simplu wrong la femeia asta, ca l-am dispretuit pe Alex doar pentru ca i-a cazut in plasa. E genul de femeie care arunca vina in stanga si-n dreapta pentru ceea ce a devenit ea, si se scuza acuzandu-se. E perversa, sadica, machiavelica as putea spune, se complace si se victimizeaza in cele mai urate moduri cu putinta. Si-si paraseste cel de-al doilea copil, o fetita de 2 ani. I rest my case.

Boaz Gideon – trecand peste faptul ca ma pufnea rasul de fiecare data cand ii citeam numele, el este fiul celor de mai sus. Mi se pare ca e genul taranului tipic. Pentru ca inca isi cauta un loc in lume, se lasa de scoala si ajunge un mic analfabet. Dar totusi este destept, pentru ca pune o gospodarie pe picioare, intretine alti oameni, si are sufletul cat de cat bun. Ce mi-a placut cel mai mult la el, a fost faptul ca il numea pe tatal sau vitreg asa cum era: un prost religios.

Michael Somo – tatal vitreg al lui Boaz, sotul Ilanei. Mi se pare ca el reprezinta biserica. El e bun cu toata lumea si iubeste pe toata lumea, dar nu-si iarta sotia, care totusi nu a facut decat sa ingrijeasca un om muribund. Accepta sa-si lase fetita fara mama, doar pentru ca deh, asa cere religia lui, si nu cumva sa se faca de rusine in comunitate. E fatarnic, e lacom, si se foloseste de banii lui Alex ca si cum ar fi ai lui de drept. Ba chiar mai are si tupeul sa-i spuna lui Alex ca banii nu-i apartin lui, ci lumii religioase pe care Alex a lasat-o in urma. Felul in care il jecmaneste pe Alex de bani in numele sfintilor si ca sa-si curete Alex sufletul lui (care dupa parerea mea era de 100 de ori mai curat decat al lui Michael), m-a facut sa urasc acest personaj. Oficial, este unul dintre cele mai nesuferite personaje din carti!

Ar mai fi de spus cateva cuvinte despre avocatul lui Alex, dar na, e avocat si evreu, restul vine de la sine.

Povestea per total a fost ok, plictisitoare pe alocuri cu toate amintirile si pildele alea insipide, dar totusi cat de cat interesanta, cel putin din punctul de vedere al personajelor. Si totusi, nu ma pot abtine sa spun ca este cea mai perversa carte pe care am citit-o pana acum. Si am citit multe carti perverse la viata mea…


Un gând despre “Cutia neagra

  1. Alex și Ilana – sau întâlnirea dintre oameni mândrii care s-au iubit, cândva. Ilana a intuit că dincolo de aparența dură a comandantului ei se află altceva, că aparențele înșală. Eu îmi amintesc că relația lor a debutat din ințiativa ei, Motiv pentru care el se simte în inferioritate, devine gelos, bănuind-o mereu că ea îl înșală. Ea este rănită de bănuielile lui, și neglijată de plecările lui în raiduri militare. Are repetate tentative de sinucidere, din pricina atitudinii lui rece și bănuitoare. după care chiar îl înșală, pentru a se răzbuna și a-i da, ironic, dreptate. El o bate, copilul este de față la toată violența domestică dar își iubește părinții, chiar și așa.
    Un roman bun, mie mi-a plăcut, interesant construit din fluxul de scrisori și pe flash-backuri. Stilul este remarcabil, pe alocuri reflectă ironia personajelor, resentimentele lor, spre final trecutul care explică multe din greșelile ce au dus la eșecul unei relații.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s