The Lost World

Titlu original:  The Lost World

Autor:  Michael Crichton

Serie:  Jurassic Park (I guess…)

Editura:   Ballantine Books, New York, USA 1995

Anul aparitiei:  1995

Buna de citit cand:  ai intrebari neraspunse dupa Jurassic Park

First configuration

Pentru inceput, ma vad nevoita sa fac 2-3 marturisiri. Nu sunt mandra de ele, dar sunt ale mele, si deci mi le asum. Sa vedem…

  1. Dinozaurii nu sunt reptile, ci doar niste pasari preistorice. Si care nu pot zbura. Ma rog, in afara de unele. Anyway, ideea este ca eu nu stiam acest lucru inainte de a citi Jurassic Park, si nu m-am adunat suficient de mult incat sa marturisesc acest lucru in ultimul post. Deci marturisesc acum. Pentru o persoana care isi doreste un dinozaur ca pet, stiu al naibii de putine lucruri despre animalele acestea.
  2. Nu am stiut ca The Lost World este continuare dupa Jurassic Park pana ce prietenul care mi-a imprumutat cartile mi-a spus. Si partea cea mai urata a fost ca eu inca mai credeam ca este vorba despre cartea cu acelasi titlu scrisa de Arthur Conan Doyle. Da stiu, sunt ametita…

Sunt sigura ca mai era ceva de marturisit, dar chiar nu-mi amintesc acum.

Second configuration

Dupa primele 20 de pagini din aceasta carte, m-am simtit ca Dr. Frankestein, si am fost la un pas de a striga: It’s alive!!!  Chiar daca nu-mi plac diversele chestii care omoara oamenii, imi parea rau de dinozauri, speram ca pe undeva pe acolo mai exista cativa (in afara de cei despre care stiam sigur). Si mai exista, multi chiar. Si de data asta au omorat doar oameni care nu-mi plac, asa ca m-am bucurat.

Third configuration

Nu pot vorbi despre The Lost World fara sa aduc in discutie si Jurassic Park, si nu va pot spune cu cata bucurie am salutat intoarcerea lui Ian Malcolm printre vii. Credeam ca e mort… dar nu e! Asadar Ian, impreuna cu wannabe-his-girlfriend, Sarah Harding, Levin Richard, Doc Thorne si Eddie plus, evident, doi copii: Arby si Kelly, viziteaza cea de-a doua insula cu dinozauri, adica acea insula unde chiar au fost conceputi si crescuti primii dinozauri din secolul 20. Si nu am putut sa nu observ o uriasa similaritate cu JP in ceea ce priveste „distributia personajelor”. De altfel Dodgson, unul din tipii rai din JP, isi face din nou aparitia. Si ca tot veni vorba, ce om nenorocit! Si ce copiii norocosi pe care ii invidiez!

De data asta, personajul meu preferat a fost Sarah. E superba tipa, din toate punctele de vedere. Pentru ea nu exista nu se poate. Cred ca daca nu era ea, toti ar fi murit, intr-un fel sau altul. Si face un cuplu absolut genial cu Ian Malcolm, care, apropo, iar a fost ranit si imobilizat. Si cateva capitole de Ian + morfina… priceless! Efectiv am ras cu lacrimi, in timp ce oameni mureau, si Ian canta cu piciorul rupt pe o motocicleta, in timp ce era inconjurat de raptors. Absolut priceless!

Forth configuration

Pe langa dinozaurii din prima carte, aici au mai aparut unii noi. Carnotaurus sunt niste dinozauri cameleonici carnivori, dar pasivi pe timp de zi, si pachycephalosaurus care… well… sunt dinozauri. Nu sunt prea mandra de cunostintele mele in acest domeniu. Si totusi, de ce au numele astea dubioase?

Trecand peste, mi-au placut enorm scenele familiale cu dinozauri, mai ales cei doi T-Rex care isi protejau bebelusii. So sweet! Daca nu ar fi mancat oameni, pun pariu ca si personajele ar fi fost date pe spate de comportamentul lor de parinti buni.

Si o mare intrebare: de ce nu sunt pterodactili?! Banuiesc ca poate autorul s-a gandit ca e si-asa destul de complicat sa te lupti cu T-Recsi pe o insula plina de alte cateva sute de exemplare dinozauricesti, dar mai cu dinozauri agresivi care zboara. Si deci din acest motiv nu s-au „prelucrat” ADN-uri de pterodactil. Sau poate ei nu erau muscati de tantari… Hmmm.

Fifth configuration

Sigur am mai spus si inainte, sigur voi mai spune si de acum incolo, dar povestile lui Crichton nu sunt previzibile. Deloc. DELOC! Absolut deloc! De obicei, cand citesti o carte, esti obisnuit cu tot felul de clisee, si ca cei buni castiga, aia rai mor, Fat Frumos ramane cu Ileana Cosanzeana (ce nume stupid…) etc. Dar nu si la Crichton. Fereasca sfantul sa ai si tu idee, macar un hint mic acolo, despre carcasele enorme de dinozauri intr-un cimintir de carcase de dinozauri care acum e adapostul unor raptors. Nimic, dar nimic nu te poate pregati pentru ce urmeaza. Pur si simplu te loveste. Poc! Si toata situatia e schimbata. Nu ai timp sa respiri. Ceea ce este absolut excelent!😀

Sixth configuration

Nu stiu ce as mai putea spune fara sa ma repet, referitor la Crichton. Tipul este genial (refuz sa spun era!).  Chiar sustin sus si tare ca toate cartile lui merita citite si recitite, si The Lost World e una dintre cele care merita sa fie citite de cel putin 2 ori. E entertaining, amuzanta, te tine cu sufletul la gura, te face sa-ti pui intrebari referitoare la lumea in care traiesti, e plina de aventura si nu in ultimul rand, are dinozauri.

Luati, cititi, aceasta este cartea lui Michael Crichton!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s