Puscariasul

Titlu original:  Jailbird

Autor:  Kurt Vonnegut

Serie:  –

Editura:  Humanitas Fiction, Bucuresti 2009

Anul aparitiei:  1979

Buna de citit cand:  ai putin timp liber, oricand, oriunde

“Walter F. Starbuck ar fi putut deveni intruchiparea visului american. Fiu al unor imigranti saraci care au renuntat la numele est-european Stankiewicz, greu de pronuntat, tanarul a beneficiat de ajutorul unui mare industrias, care i-a platit studiile la Harvard. Insa viata lui Walter este plina de rasturnari de situatie si de paradoxuri, astfel ca la senectute acesta se pregateste sa intre la inchisoare. Nu e prima lui condamnare. Walter, marunt oficial guvernamental, a mai stat in puscarie si dupa scandalul Watergate. Numai ca, la scurt timp dupa eliberare, viata ii rezerva o surpriza: o reintalneste pe Mary Kathleen, o iubita din tinerete, care, desi fara adapost si locuind in subteranele New Yorkului, conduce din umbra omnipotenta si omniprezenta companie RAMJAC. Iar dupa moartea ei, Walter, legatar universal al lui Mary Kathleen, va da frau liber viselor idealiste de demult. Vise pentru care lumea nu e pregatita si pentru care Walter va trebui pana la urma sa plateasca…”

Am copiat textul scris pe coperta, pentru ca mi se pare ca descrie cel mai bine subiectul cartii. Eu ma voi ocupa de altele…

In primul rand, Kurt Vonnegut ma enerveaza in felul ala in care ar trebui sa ma enerveze un scriitor bun. El ia oameni obisnuiti, de pretutindeni, si ii face speciali, printr-o situatie mai mult sau mai putin dubioasa. Practic, a indeplinit visul multor oameni (imaginari, ce-i drept), mai putin pe al meu. Si felul in care o face…

Deja sunt la a 3° carte citita de sus numitul, dar cred ca nu gresesc atunci cand spun ca am citit cateva zeci. Fiecare poveste contine zeci de povestiri, ele insesi povesti, si mi s-a intamplat, nu doar o data, sa-mi amintesc anumite intamplari si sa nu stiu de unde. Dar mai apoi imi amintesc ca le-am citit la Kurt Vonnegut. Si face asa, un fel de pilaf, in sensul ca acum citesti o poveste hazlie, si peste cateva pagini te ingrozesti. Mda, se pricepea tipul…

Acest Walter, personajul principal, este asa un batranel simpatic. Nu prea stie el exact pe ce lume se afla, intra in buclucuri de obicei din greseala, si are tot timpul un aer de sarcasm. Mi-a placut mai ales cum, atunci cand se afla in pragul sansei vietii lui, a crezut ca e un vis, si s-a comportat ca atare. That was funny! Pe de alta parte, desi a fost inchis de 2 ori, si urmeaza sa fie din nou inchis, el nu a gresit cu prea mult. Dupa cum spune un alt personaj din carte, el nu putea fi acuzat de infractiuni, ci doar de cateva pacate.

Asa o puritate, simplitate si claritate ofera scriitorul acesta, incat nu pot sa-l las din mana. Nu are nimic extra-mega-super-palpitant, dar ma atrage, ma obliga sa citesc pe nerasuflate, pentru ca e asa… pur. Da, pur, cred ca acesta e cuvantul potrivit. M-am indragostit de el. De autor. Nu de cuvant.

Pe masura ce citeam, tin minte ca era un lucru care ma enerva. Problema e ca acum nu mi-l amintesc. Nu pot sa-mi dau seama ce anume m-a enervat citind. Na, poftim! Caut ceva sa-i reprosez, si nu gasesc. Mi-a spalat mintile! Adica mintea. Eheeee, as vrea eu mai multe minti. Sa am de rezerva. Ca niste hard-drivere imense. Si uite cum ajunge omu’ sa se compare cu un computer…

Anyway, a fost o lectura mai mult decat placuta, pe care o recomand tuturor!

Un gând despre “Puscariasul

  1. Pingback: Constiinta Cristica

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s