Cum sa lecuiesti un fanatic

Titlu original: How to cure a fanatic

Autor:  Amos Oz (Amos Klausner)

Serie:  –

Editura:  Humanitas, Bucuresti 2007

Anul aparitiei: 2002

Buna de citit cand: esti fanatic

Prima carte marca Amos Oz pe care o citesc. Este o carte de eseuri, adica 3 eseuri si un interviu, de prin 2002. Cred ca e prima carte de gen care mi-a placut la modul cel mai serios.

Spre deosebire de folosofii fanfaroni pe care am avut neplacerea sa-i citesc pana acum, Amos Oz isi expune gandurile cu umor, cu un fel de liniste sufleteasca care te pune pe ganduri mai bine decat ar face-o cineva care tipa atunci cand scrie. Imi place foart mult felul lui de a vedea lumea, si razboaiele, si simplitatea lui. De asemenea imi place si cum vede el problemele, comparatiile pe care le face, si rezolvarile pe care le da.

Primul eseu:  Cum sa lecuiesti un fanatic – cum ii spune si numele, propune un leac pentru fanatici. Nu sunt prea multe de zis, decat ca remediul lui este o pastila plina de umor pentru toti fanaticii. De asemenea, se pare ca fanaticii nu au deloc umor, de-asta sunt asa… fanatici. Imi place foarte mult cum vede ei acesti oamenii pasionati de anarhie, care stiu cum sa-si duca munca numai pana la un anumit punct. Mi-a mai placut foarte partea in care prezice literatura ca si un alt posibil remediu, mai ales pe Shakespeare, Kafka si Gogol.

Al doilea eseu:  Intre dreptate si dreptate – nu pot sa zic prea multe despre acest eseu, ca e multa politica israeliana si palestiniana la care nu ma pricep deloc. Ma rog, la politica in general nu ma pricep. Cred ca lumea ar fi un loc mai bun fara politica. Oh well, mi-a placut comparatia facuta intre zona pe care se lupta cei mai sus amintiti: un divort, in urma caruia fostii soti locuiesc in acelasi apartament, si sunt nevoiti sa-si imparta apartamentul. La modul ideal, toate rezolvarile astea sunt atat de bune… Macar de l-ar asculta fanaticii aia inca fara remediu!

Al treilea eseu: Placeri secrete – unde povesteste despre cum scrie el. M-a incantat faptul ca a pornit la fel ca mine. Adica, el se uita la oamenii din jur si, ca sa nu se plictiseasca, le inventa povesti, in functie de cum aratau sau ce faceau pe moment. Tot asa fac si eu cand sunt in firobuz, sau ma plimb si vad oameni. Le alcatuiesc intreaga viata, doar asa, sa treaca timpul. Eh, de-as continua si eu ca nenea Oz…

Interviul: Ordinul Linguritei – interviul e in mare un interviu politic, dar cel mai mult mi-a placut idea acestui Ordin, unde fiecare membru ar purta la butoniera o lingurita, ca sa se recunoasca intre ei, si scopul lor ar fi sa stinga un foc cu ajutorul linguritei pline de apa. E drept ca un foc e mare, dar sunt milioane de oameni, si fiecare cu lingurita lui ar face milioane de lingurite cu apa, care ar stinge focul. Nu cred ca mai e nevoie sa explic si semnificatia acestei… hmmm… metafore.

No, cam asta-i. O lectura extrem de distractiva si placuta, pe care o recomand tuturor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s