Memorie interzisa/Bun gust

Titlu original: din pacate nu am reusit sa gasest titlurile exacte, pentru ca are muuuuulte!

Autor:  Isaac Asimov

Serie:  –

Editura:  format eBook

Anul aparitiei: idem Titlu original

Buna de citit cand: ai la dispozitie jumatate de ora

Am decis sa vorbesc despre amandoua intr-un singur post, pentru ca sunt destul de scurte.

Memorie interzisa

Este vorba despre un studiu asupra creierului uman, al carui subiect este un mediocru absolut. Dupa ce i se injecteaza… ceva… ajunge sa aiba memorie de elefant (sau cel putin legendara memorie de elefant). Deci ajunge un ingamfat, care se crede superior, desi nu e inteligent, ci doar cu memorie excelenta.

Mi s-a parut un fel de caricatura asupra oamenilor mediocri cu functii inalte. Dar de fapt, cam tot ce am citit de la Asimov a fost o caricatura, moralizatoare sau nu. Cred ca exprima genul ala de om care, doar pentru ca are o anumita caracteristica pregnanta, se crede mai bun decat restul, deci superior, si se comporta ca atare. Adica la fel ca un prost. Mediocru. Din fericire, eroul John Heath este salvat de viitoarea lui sotie, si indrumat pe calea cea dreapta. Sau mediocra, ma rog.

Adevarul e ca mediocritatea asta e blestemata.

Bun gust

Ei, aici e alta poveste. Gammer este una dintre cele 3 colonii de pe Luna care funtioneaza ca adapost uman. Povestea e plasata in viitor, unde majoritatea planetelor sunt ocupate de oameni. Ei, si Chawker cel Mic decide sa plece sa cunoasca si alte lumi. E un fel de viata de amish, unde nu parasesti comunitatea decat la o anumita varsta, dar si atunci esti privit cu ochi rai. Dupa un an, acest tanar de 22 de ani cu nume ciudat, se intoarce, doar ca modificat. Participa la un concurs de degustare, pentru ca ei nu mancau decat ciuperci, combinate cu tot felul de mirodenii facute pe calculator. In principiu, nu mancau nimic din ce ar putea creste pe pamant (problema e ca inca nu sunt sigura daca era vorba de ciuperci ciuperci sau spori de ciuperci). Dar acest tanar descopera, pe o alta planeta, usturoiul, si asa castiga concursul de degustare, cu incredientul lui secret. Si atunci cand se afla de usturoi, adica o spurcaciune crescuta din pamant, este expatriat. Sau ma rog, oricum s-ar numi atunci cand nu mai am voie sa locuiesti pe planeta pe care te-ai nascut.

Ce mi-a placut cel mai mult, este atacul facut de autor asupra regimurilor politice. Pentru ca nu vad ce altceva ar putea fi aceasta poveste. E un fel de Coreea, nimeni nu intra, nimeni nu iese. Pe Gammer nimeni nu comunica cu alte comunitati, nu exporta, nu importa, nu nimic. In principiu, erau un popor de oameni ai cavernelor moderne, care nu puteau accepta ca altundeva ar putea fi mai bine decat la ei, sau ca altii ar putea gandi mai bine decat ei. Niste ignoranti, cu alte cuvinte. Plin de traditionalism batranesc si expirat.

Ar trebui sa-i dau si bunicii mele sa citeasca povestea asta…

Concluzie

Ambele mi-au placut foarte mult, chiar daca, din pacate, au fost putin cam scurte. Dar am tras invataminte din ele. Mi-ar fi placut ca totul sa fie transformat intr-un roman mai amplu, adica sa vad ce se intampla mai departe cu John si pe unde mai calatoreste cel Mic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s