A cincea porunca

Titlu original: El quinto mandamiento

Autor:  Eric Frattini

Serie:  –

Editura:  Tritonic, Bucuresti 2008

Anul aparitiei:  2007

Buna de citit cand: inca nu te-ai saturat de misterele Vaticanului

Asadar, ma asteptam sa fie o carte super extra mega, dar nu a fost. Ba chiar, spre final, mi-am dat seama ca nu e nici macar pe aproape de a fi o carte buna, iar singura legatura cu Dan Brown este subiectul tratat, adica Vatican/Papa/organizatii secrete/coduri.

Pe scurt, este vorba despre un manuscris, al carui autor se crede a fi Roger Bacon, sub numele de cod Manuscrisul Voynich. Un batran bibliotecar, Aaron Avner, incearca sa-l descifreze, si asa se afla ca acel manuscris, vechi de cel putin 700 de ani, duce in carca cateva morti neelucidate si misterioase. Aceste morti se petreceau in momentul in care cineva incerca sau reusea sa descifreze manuscrisul codat. Ei bine, in zilele noastre, acest Avner cu un ziarist, pe numele sau Jack Brown, incearca sa urmareasca sirul de proprietari ai documentului, si evident, sa-l descifreze. Asa ajung implicati multi alti oameni, ulterior omorati, de un cardinal ce are in grija agentia secreta a Vaticanului, bla bla bla. Ai zice ca e interesant, avand in vedere traiectoria povestii, dar…

  1. Personajele din aceasta carte sunt proaste, naive si lipsite de dorinta de a trai – chiar daca exista dovezi ca toti cei de dinainte care au incercat sa descifreze codul, au fost omorati, nici macar unul din personajele implicate nu se protejeaza. Parca asteptau sa fie gasiti si omorati. Chiar dupa ce primii 4 au dat coltul fortat, vorba aia, de catre aceasi secta care i-a ucis si pe cei din anii trecuti (deoarece langa trupul lor se gasea acelasi octogon de panza), tot nu s-au gandit sa fie mai atenti, ca sa nu fie si ei omorati, desi avusesera legatura cu manuscrisul. Nici macar Avner, care credeam ca e intelept, si care avea legatura directa cu manuscrisul, nu s-a gandit macar o secunda sa-si protejeze spatele. Ce m-a enervat detaliul asta. Nu-mi plac povestile cu oameni prosti pe post de oameni destepti. Si nu vorbesc de personajele genial create, ci pur si simplu de o minte ingusta a autorului, care probabil credea ca poate scapa atat de usor, facandu-si personajele ATAT de proaste.
  2. Nu pot sa cred ca dupa atatea morti ciudate, unele chiar in SUA, chiar cand se produc in sediul NASA sau NSA, nu se gaseste nici un om, absolut nici unul, care sa aiba macar un fir de urma, sa descopere criminalul. Ce daca nu avea amprente? Chiar nu a auzit nimeni, vreodata, de dantura? Chiar atat de neinspirati sunt cei de la NSA ca sa ignore o ucidere in interiorul sediului lor, care se vrea a fi de nepatruns? Numai eu ma pot gandi acum la cel putin 3 metode prin care puteam da de urma asasinilor. Pfff!
  3. Deci, politistul vine la casa Marelui Asasin (conducatorul Entitatii), cu o poza a doi mici asasini ce fusesera omorati, cu numele lor, si intreaba in stanga si-n dreapta daca ii cunoaste cineva. In acelasi timp, Jack Brown cerceteaza casa si gaseste pasapoarte cu acele nume.  Apoi, cei doi se intalnesc in masina, si se intreaba reciproc daca au descoperit ceva, si Jack Brown zice ca nu. Pai da’ cum pana mea nu? Ca am inceput sa tip de una singura la carte. Pai da-o naibii de treaba!
  4. Cum anume un papa poate muri in conditi misterioase, si nimeni, absolut nimeni sa nu poate investiga, sau sa investigheze si sa taca, desi e posibil sa existe un asasin de papi in Vatican? Really now, actiunea se petrece dupa anii 2000, si nici un nenorocit nu scapa o vorba presei despre asta?
  5. Desi se petrec atatea morti in jurul manuscrisului, bibliotecarul ala nu se gandeste si el sa-l ascunda undeva, avand in vedere ca biblioteca e pazita de un batran care nu a tras cu arma in viata lui?
  6. Nu e un pic cam improbabil ca toti cei 8 membri ai Entitatii de asasinare a Vaticanului sa fie experti in arme, si criminali innascuti, si calugari/preoti? Prea tras de par nene Frattini, prea tras de par…
  7. Absolut nici unul dintre personaje nu a fost suficient de motivat pentru a face ce a facut. Parca toti dansau in cerc in jurul unui anume motiv, pe care insa nimeni nu-l cunostea. E ca si cum mi-ar spune mie tata sa ma las de facultati, si sa ma duc sa culeg capsuni in Spania, si eu as executa, fara sa intreb de ce. Pai stai putintel, ca nu merge asa simplu! Asta ar fi trebuit sa spuna toate personajele povestii…
  8. Sfarsitul a fost… nu a fost. Nici daca avea sfarsit nu cred ca mi-ar fi placut, si sincer, la cum a tratat autorul subiectul, nu-l cred capabil de a duce la bun sfarsit o asemenea complexitate stupida de povesti.

 

Mai sunt lucruri care m-au enervat, dar nu mi le amintesc acum, pentru ca am incercat sa mi le blochez. Nu-mi place atunci cand un autor ma ia drept proasta, pe mine sau orice alt cititor atent.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s