Jacques Ortis

Titlu original: Jacques Ortis

Autor:  Alexandre Dumas (dupa Scrisorile lui Jacopo Ortis de Ugo Foscolo)

Serie:   –

Editura:  Sturion, Bucuresti 1991

Anul aparitiei:  1867

Buna de citit cand: esti pasionat de iubiri pe viata si pe moarte

Nu credeam ca o sa ajung sa spun vreodata ca nu-mi place o carte scrisa de Alexandre Dumas, dar nu-mi place aceasta carte scrisa de Alexandre Dumas. Ma rog, in afara de Caesar, pe care am abandonat-o dupa cateva pagini, deci nu pot sa spun ca nu-mi place daca nici macar nu am citit-o. Anyway, Jacques Ortis este, de departe, cea mai libidinoasa carte ce am citit-o!

Stiu ca Dumas e un romantic, ca scrie despre iubire in toate cartile lui, care de obicei sunt atat de superbe ca-mi doresc si eu asa ceva, dar aici a intrecut masura. E drept, poate nu el a inventat totul, avand in vedere ca este o carte dupa o alta carte, dar nu inteleg de ce a ales sa scrie despre o asemenea poveste. Si nu a ajutat nici faptul ca e sub forma de scrisori. De ce naiba ar alege cineva sa scrie ceva sub forma de scrisori?!

Este vorba despre acest Jacques Ortis, un tanar de 24 de ani exilat, care se indragosteste de Therese, o fata promisa deja altuia. Pana aici, te-ai gandi ca va o fi o alta poveste de iubire inedita si superba asa cum Alexandre Dumas ne-a obisnuit, dar nu… Chiar daca Therese ii impartaseste iubirea, ¾ din text reprezinta gandurile launtrice de sinucidere ale lui Jacques. Ajunsesem la un moment dat sa-mi doresc sa se sinucida odata, ca nu mai puteam sa citesc. Este genul ala de poveste care daca ar fi transformat in film, as refuza sa-l vad, pentru ca nu cred ca un tanar de 24 de ani si-ar dori sa renunte la viata doar datorita unei deceptii in iubire. Sa stea sa planga o zi, sa-si dea doua palme, si sa-si vada naibii de viata lui. Dar nuuuu, el sta sa-i trimita scrisorii prietenului sau si sa se planga de cat de nefericit este si cum vrea sa-si curme viata, ca sa scape. O tampenie! Un las!

Imi este foarte greu sa cred ca te poti indragosti asa, la prima vedere si pentru totdeauna, de cineva (desi aveam mai de mult o teorie cum ca in acele vremuri, asa se intampla). De asemenea, la fel cum te indragostesti, poti sa te si dezdragostesti, e doar o chestie de vointa si, uneori, de imprejurari. Pe langa faptul ca nu sunt de acord cu sinuciderea, gandurile alea de barbat chinuit de iubire ale lui Jacques m-au lasat rece. Pai ori esti barbat ori bocitoare?!

In fine, nu stiu ce motive o fi avut Dumas sa scrie chestia asta (pe care, ca de obicei, a redat-o impecabil), dar sper sa nu mai intalnesc o asemenea poveste prin celelalte pe care inca nu le-am citit. Ar fi pacat, chiar ar fi.

5 gânduri despre “Jacques Ortis

    1. justanangel

      O adevarata parere pura si personala iti faci doar daca o citesti. E scurta si nu ar trebui sa-ti ia mult timp.

      Daca decizi sa o citesti, te rog sa-mi spui cum ti s-a parut.🙂

  1. crn

    Stimabile/a, eu zic sa vezi ce e cu acele scrisori ale lui Jacopo Ortis, care de fapt reprezinta un roman scris de Ugo Fosclo. Si este un roman epistolar (adica sub forma de scrisori – eventual vezi si Werther poate te minunezi), nu e o tampenie ci o realizare pentru perioada in care a fost scrisa. Incearca sa citesti istoria, sa vezi cand a fost scris acest roman si poate (POATE) ai sa intelegi de ce e scris asa. Si daca tu in romanul asta ai vazut doar o iubire „proasta” si ca Jacopo (Jacques cand a fost TRADUS in franceza) se sinucide din dragoste, poate ar trebui sa ma opresc aici …. Sentimentele care indeamna acest personaj sunt de iubire pentru tara, de asuprire de catre cei ce ii dominau tara si strivirea personalitatii proprii de durerea de a fi un exilat, Un om fara de tara. Acest roman a fost carte manifest pentru revolutionarii miscarilor de la 1848 si a reprezentat o representare pura a unui tanar din acel timp, nu ai cum sa intelegi o astfel de carte daca nu incerci sa te transpui in acea perioada. Daca Dumas a ales sa redea frantei acest roman a lui Ugo Foscolo e pentru ca l-a considerat o capodopera. Cu alte cuvinte nu mai citi doar ca sa citesti si apoi sa dai cu noroi, mergi la istorie, vezi perioada incearca sa gandesti ca personajul romanelor citite.

    Nu vreau sa imi imaginez ce parere ai putea sa ai daca ai citi dei Sepolcri scris de tot Ugo Foscolo… Ahh da, cauta si cartea asta la anticariat: Ultimele scrisori ale lui Jacopo Ortis tradusa de Cornel Mihai Ionescu … sunt curios daca ai sa zici iarasi ca traducatorul a scris o carte de doi bani. Ah da asa ca incheiere sa stii ca A. Dumas a tradus aceasta carte, nu a scris-o el … asta daca nu ti-ai dat seama deja din indignarea mea de pana acum.

    Ps: chiar sunt curios daca o sa lasi commentul asta pe acest blog minunat al tau.

  2. Draga domn/doamna care nu a priceput nimic din acest blog,

    In primul rand, ma amuza teribil faptul ca nu m-ai crezut in stare sa aprob acest comentariu. Sincer, nu-mi dadusem seama cata vanitate emana blogul meu. In al doilea rand, ma vad nevoita sa ma amuz din nou de contradictia intre ceea ce spui in comentariu si ceea ce emani din comentariu.

    Tu, ca persoana ce se da mare cunoscatoare a eu-lui liric si care evident a stat de vorba cu mari scriitori si i-a studiat cum nimeni nu a mai facut-o pana acum, tu indraznesti sa-ti impui parerea ta persoanala despre cartea/scrisorile/biografia sau desenul animat de mai sus in fata unei alte persoane care a citit-o si si-a format deja o parere?! Ce persoana cititoare face asa ceva? Nici macar criticii nu indraznesc sa impuna lucruri (impunerea vine de la profesorii incapabili sa-si dezvolte propriile pareri), doar isi dau cu pararea, cum am facut si eu mai sus. Si parerea mea imi apartine si mi-o apar pana ma satur, dar nu incerc sa ii aduc adepti pentru ca inca nu m-au corupt Martorii lui Iehova.

    Draga Crn, putin catre deloc imi pasa de istoria povestii sau in ce stadiu al vietii a fost autorul sau ce tip de hartie igienica folosea. Atunci cand imi cumpar o carte o cumpar pentru poveste, nu ca sa aflu, de fapt, istoria din spatele povestii. Daca vreau asa ceva, citesc o biografie, o carte de istorie, o… altceva. Si ca tot a venit vorba, nu inteleg cum o persoana care a „studiat si apreciat minunatul meu blog” (in cazul in care nu intelegi, sunt ghilimele de sarcasm si nu de citat), a putut rata partea aceea a blogului (prima pagina) in care scrie frumos si curatel ca nu-mi pasa de ce parere are x sau y despre cartea ce o citesc? Nu-mi pasa, punct. Scriu si comentez despre ce citesc pe moment, fara sa ma las influentata de nimic altceva. In putinele cazuri in care ma las influentata, semnalizez informatia pe blog.

    Ma bucur ca inca mai ai speranta ca poate (POATE) o sa inteleg care este marea descoperire din spatele acestei carti/scrisori/whatever. Evident ca este evidenta incapacitatea mea de a pricepe lucruri atat de subtile, aparent nu toti oamenii isi permit sa arunce cu parerile personale in ochii altora, dar asta este, ne descurcam fiecare cum putem.

    Si as dori sa-ti multumesc. Chiar nu intentionam sa mai activez pe blog, dar cand vad ca exista oameni ca tine, creste speranta in mine ca poate nu ma voi plictisi.

    Acestea fiind zise, te rog nu mai comenta despre carti istorice acolo unde eu comentez despre romane.

    P.S.: In cazul in care sunteti o persoana in varsta… Nu prea am ce zice. Parerea ta/dumneavoastra despre politetea mea trebuia sa fie prevazuta din propriul tau/vostru comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s