Dupa banchet

Titlu original: Utage no Ato

Autor: Yukio Mishima ( Kimitake Hiraoka pe numele adevarat)

Serie: –

Editura:  Humanitas, Bucuresti 2000

Anul aparitiei: 1960

Buna de citit cand: iti doresti mai multe decat poti duce

Prima carte a prietenului lui Yasunari Kawabata pe care o citesc, si tipul e bun, bun! Nu degeaba a fost nominalizat la Premiul Nobel de 3 ori…

Din nu stiu ce motive, aveam impresia ca i-am mai citit o lucrare si ca nu mi-a placut, dar cand am vazut-o la biblioteca am zis sa-i mai dau o sansa. Si i-am dat (desi se pare ca a fost prima…). Si, sincera sa fiu, prevad iar o vanatoare prin librarii dupa toate cartile lui. Se vede ca a fost prieten cu Yasunari-sama, nu degeaba cine se aseamana se aduna.

Dar destul cu introducerile, sa trecem la subiect!

Kazu este o femeie ajunsa la 50 de ani, care detine un restaurant, relatii politice si cordiale cu oameni de seama, fericita si implinita. Si singura. E genul ala de femeie puternica care se descurca intr-o societate masculina, un adevarat patriarhat, mai ales ca e vorba de Japonia. Oricum, e o femeie demna de admirat, iar daca am sa ajung pana la varsta de 50 de ani, sper sa fiu la fel ca ea. Poate putin mai stapana pe sentimentele mele.

Anyway, cumva ajunge sa-si doreasca mai mult de la viata, si anume un suflet aproape, cu alte cuvinte: un sot. Printr-o serie de intamplari mai mult sau mai putin fericire, dorinta i se implineste, si ajuge sa se casatoreasca. Daca la inceput se minte ca e fericita si are tot ce-si poate dori, well… ii trece cu timpul, si ajunge in final sa-si dea seama ca tot mai bine e singura, stapana pe viata ei, sa nu trebuiasca sa dea socoteala nimanui. Si foarte bine a facut! Cred. Important e ca in locul ei as fi facut la fel, deci e o eroina de respectat si studiat.

Foarte frumos si curat limbajul lui Kimitake Yukio-sama, si foarte, foarte asemanator cu al lui Yasunari-sama. Cumva, ambii reusesc sa imbine in povestile lor atata erotism de bun gust, incat e foarte subtil, si uneori abia sesizabil; dar e acolo. Mi se pare fascinant modul cum descrie trairile si caracterul lui Kazu. O face sa para muntele de stapanire, entuziasm si putere ce este, dar totusi, in adancul sufletului, doar o femeie singura, care simte nevoia sa-i pese cuiva de ea. Oricum, in final descopera ca nu prea are sens sa se increada in cineva. Oricine.

E curios cum poate o carte unde toate personajele au peste 50 de ani sa fie atat de interesanta. O fi din vina autorului…

Recomand cu foarte multa caldura aceasta carte tuturor, pentru ca este, pe langa o lectura foarte draguta si plina de invataturi, un crez al unei femei puternice.

P.S.: Nu stiu de ce, dar am impresia ca am folosit foarte multe pleonasme pe aici pe undeva…

Un gând despre “Dupa banchet

  1. Pingback: Dupa banchet - Ziarul toateBlogurile.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s