Simbolul pierdut

Titlu original: The lost symbol

Autor:  Dan Brown

Serie:  Robert Langdon (nu e oficial, dar mi se pare nimerit)

Editura:  Rao Class, Bucuresti 2009

Anul aparitiei: 2009

Buna de citit cand:  mai vrei sa afli cate ceva despre masoni

Si deci am citit-o si pe asta! Oficial, am citit toate cartile publicate ale lui Dan Brown. Si din anumite considerente, aceasta carte mi-a placut mai putin decat celelalte. Ar putea exista doua motive pentru intamplarea asta:

1. ori eu m-am obisnuit sa citesc numai carti foarte bune si am ajuns sa vad ca, de fapt, Dan Brown nu face decat sa-ti ia ochii cu detalii necunoscute publicului larg ca sa te tina legat de carte, sau…

2. si-a iesit din mana, lucru care nu m-ar mira. Nu ar fi nici primul nici ultimul autor care dupa cateva romane de succes ajunge sa se piarda in universul ala, in timp ce publicul mai cere si altceva. Prin public a se intelege cititori.

Oricare ar fi motivul, cartea asta nu mi se pare ca merita sa intre la categoria „de citit”. Dar sa zic ceva si despre carte…

Ca si in Ingeri si Demoni si Codul lui Da Vinci, personajul principal e Robert Langdon, celebrul profesor de … buna intrebare. Cred ca de simbolistica si alte din astea. Un prieten de-al lui, din cate am inteles unul dintre cei mai influenti masoni este rapit, si de acolo incepe o intreaga calatorie pentru a se descoperi cuvantul secret, capabil sa schimbe cursul lumii si sa faca ordine din haos. Personal, eram atat de curioasa sa vad ce cuvant ar avea o asemenea putere, dar in final, cand am aflat, am fost extrem de dezamagita. Foarte dezamagita. In fine, adevarul e ca nu te prea astepti la acel cuvant, dar tot dezamagitor e. Anyway, parca nici actiunea nu a mai fost la fel de palpitanta. Adica din celelalte carti, parca imi amintesc tot felul de metode de evadare, care mai de care mai traznite si interesante, dar acum… nimic.

Mi-a placut foarte mult celalalt personaj care a cam stat alaturi de Langdon pe rolul principal, Katherine. E sora lui Peter, prietenul mason rapit al lui Langdon, si un fel de om de stiinta ce studiaza noetica. Si apropo de noetica, foarte foarte interesanta! Chiar vreau sa mai citesc lucruri despre aceasta stiinta noua (cred), ca pare…altfel. Si mi-a placut tipa. Inteligenta, sufletista, puternica, pe val intr-un cuvant. In rest, nu mi-a placut de restul personajelor.

Si ce mi-a placut cel si cel mai mult, a fost Cifrul Francmasonic. Este un limbaj codificat al francmasonilor, pe care eu il foloseam pe cand aveam 10-11 ani, ca sa trimit scrisori codate catre o prietena foarte buna, si ea catre mine, astfel incat parintii nostrii sa nu le poata citi. Evident ca nu stiam noi ca acel limbaj are un nume, noi credeam ca e inventat de noi… cred. A fost acum mult timp. Oricum, m-am simtit importanta cand mi-am dat seama ca pot descifra un cod dintr-o carte de-a lui Dan Brown. Na, si-a iesit din mana….

Desi m-am obisnuit cu tot felul de ipoteze religioase date de autor in cartile sale, trebuie sa recunosc: o afirmatie facuta in aceasta carte mi se pare chiar si mie prea prea. Este vorba despre „Noi suntem Dumnezeu”, adica fiecare om este un zeu, si deci nu trebuie sa ne inchinam celui care se presupune ca ne-a creat. Acum, eu nu sunt credincioasa, nu cred in multe si mai ales nu ca am fost creata de mai stiu eu cine, dar sunt foarte curioasa ce ar spune biserica de afirmatia aia. Chiar daca nu accept o anumita ipoteza, nu inseamna ca nu respect parerile si credintele celorlalti, si chiar sunt foarte curioasa de discutiile ce le-a iscat. In afara de asta si de toate chestiile religioase si sfinte, trebuie sa recunosc ca imi place modul de gandire al masonilor (asta daca ce se zice in carte are vreun fundament adevarat). Adica, evident ca este important spiritul omului, doar aia e morala, dar si evolutia tehnologica, pentru ca de-asta avem creier si ratiune, sa gandim, sa evoluam. In fine, ma ia valul pe subiectul asta si devine periculos.

In final, cartea are acel ceva ce te tine lipit cu mainile de coperti, dar Dan Brown nu mai e ce-a fost. Pacat.

Un gând despre “Simbolul pierdut

  1. Pingback: Simbolul pierdut - Ziarul toateBlogurile.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s