Mantuitorul Dunei

Titlu original: Dune Messiah

Autor:   Frank  Herbert

Serie:   Dune

Editura:   format  eBook

Anul aparitiei: 1969

Buna de citit cand: ai chef de efort intelectual

Nu inteleg exact de ce, dar dupa ce am citit cartea asta, parca ma simt mai proasta decat inainte s-o fi citit…

Prima carte, Dune, a mers mai usor, poate si pentru ca aveam acolo la final un glosar, sa stiu si eu despre ce anume citesc. Chiar daca uneori ma uitam crucis la anumiti termeni, pana la urma aflam definitia de la final si totul era bine. Ei, avand in vedere ca am citit a doua carte pe laptop, ciuciu glosar, deci mai multa ceata in al meu creier mic si influentabil; sau nisip, adica in loc de ceata. Ideea e ca asta a fost marele dezavantaj al povestii: mult prea multi termeni care, pe langa faptul ca nu le vad rostul in poveste, nici macar nu lasa o urma de definitie, sau macar un indiciu cam ce-ar putea fi. Pana mea, o-i fi eu prea ignoranta ca sa inteleg…

Trecand peste aceasta mica frustrare personala, mi-a placut enorm de mult povestea. A avut de toate, chiar de toate! Nu e nici un moment despre care sa zici ca l-ai putea parcurge cu sufletul la gura, pentru ca nu se face mare tam tam, de aceea apreciez foarte mult faptul ca, desi nu se atrage atentia atat de mult asupra anumitor evenimente (artificii false imi place mie sa le numesc), autorul reuseste totusi sa mentina actiunea palpitanta si povestea cursiva. Deci nu ai momente palpitante, ai o intreaga poveste palpitanta. E ca un drum plin tot cu gropi. Nu stiu exact ce insemana comparatia asta, dar mi-a venit in minte. Poate sunt si eu prestienta, cine stie…

Un lucru care m-a enervat foarte tare a fost modul in care erau descrise viziunile. Sa-mi bag umilele mele picioare cu unghii lacuite de fata daca am inteles ceva! Ma simteam ca ultimul retardat care se chinuie sa priceapa ca unu plus unu dau doi. Viziunile alea erau ca si conul unei tornade: tot vezi case, caini, bunica pe wc, barci, vaci, biciclete, frigidere de inghetata, si te intrebi ce naiba au toate astea in comun. De cele mai multe ori pur si simplu m-am dat batuta, si mi-am permis sa pricep pe parcurs despre ce anume era vorba in viziune.

Ma irita Alia, sora lui Paul. Mi-e tare antipatica. E asa… copil rasfatat cu puteri paranormale. Fata aia are nevoie de o cearta si o mama de bataie care sa-i arate ca nu-i buricul pamantului (chiar daca este). Sper ca Duncan Idaho (proaspat intors din morti) sa o  aduca pe calea cea buna. Apropo, povestea celor doi mi-a placut foarte!

Povestea asta e orice, mai putin previzibila. Avand in vedere ca nici macar viziunile nu sunt de inteles, parca o face de doua ori mai imprevizibila; pentru mine. Nu ma asteptam la final… Chani… Damn it, aproape as fi plans, daca nu m-as fi chinuit atata sa-mi dau seama exact ce se intampla. Bietul Paul… E un tip dat naibii, chiar daca nu-mi place mie de el prea mult.

Si Jihad-ul… Ce mama naibii e ala un jihad? Adica ii stiu definitia, dar la ce anume se refera aici? E asa un haos total in mintea mea. Ma simt ca un copil care are nevoie de meditatii ca nu a inteles lectia de politica predata la scoala. Trebuie sa prind si eu un expert in Dune si sa-l bat la cap ca sa-mi raspunda la intrebari. Mama lui, pai sa tina atata amar de cunostiinta doar pentru sine? Prea multa politica, mult prea multa.

Faptul ca Paul a avut gemeni mi-a dus imediat gandul la Star Wars si la gemenii lui Anakin. Funny story: vorbeam cu o colega la facultate despre numele cu care ne vom chinui copii pe care le vom da copiilor nostrii, si cum eu citeam pe atunci Dune (si, evident,  toate colegele mele stiu ce citesc eu), mi-a venit si geniala idee ca daca am baiat, vreau sa-l cheme Leto (ulterior i-am adaugat si Alexandru, ca deh, nu strica si mai multa personalitate istorica). Ei bine, una din colegele mele, pe care o voi numi Z, a zis ca vrea sa-si numeasca fata Ganiana, ca asa stia ea ca se numeste fata lui Paul. Acum am aflat ca de fapt fata se numeste Ganima, nu Ganiana, ceea ce va trebui sa-i spun, eventual, si lui Z. Sper ca adolescentii din viitor sa nu fie la fel de cruzi ca si generatia mea…

Acum, in final, ma intreb, cum anume mi-a placut mie atat de mult cartea daca am inteles atat de putin?

P.S.: Evident ca nu voi citit absolut nimic care sa-mi lumineze intunericul referitor la lumea cartii. Uneori, am impresia ca sunt pur si simplu absurda. E greu sa fiu eu…

2 gânduri despre “Mantuitorul Dunei

  1. Pingback: Mantuitorul Dunei - Ziarul toateBlogurile.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s