Eternul sot

Titlu original: Vechnyj muzh

Autor:  F.M. Dostoievski

Serie:  –

Editura:  format ebook (am citit-o pe telefon)

Anul aparitiei: 1870

Buna de citit cand: ai chef de un Dostoievski mai bland

Hmmm… Pai… O carte buna din punct de vedere calitativ material, ca sa zic asa. Adica… are toate elementele posibile pentru a forma o scriere buna. Si cu toate acestea, mie nu mi-a placut atat de mult subiectul: un barbat care descopera ca e urmarit de sotul femeii de care a fost indragostit in urma cu 9 ani. De aici porneste o intreaga istorie de aventuri si intamplari, mai mult sau mai putin interesante, dar care aduc o contributie consistenta asupra povestii.

E un pic cam greu sa intelegi  diverse lucruri, pentru ca Dostoievski tinde sa scrie mai pentru cei din anturajul sau, care sa si priceapa exact despre ce e vorba pe acolo. Pentru mine, de exemplu, care nu am fost niciodata in Rusia si nici nu m-am nascut in 1870, a fost mai greu sa deslusesc anumite lucruri. Nu zic ca acesta este un motiv sa nu-mi placa povestea, pentru ca ar fi absurd sa ma revolt pentru ca autorul nu a scris despre Romania anilor 1870, dar m-a lasat cu un sentiment amar pentru ca simt ca nu am prins tot ceea ce el a vrut sa exprime.

Si rusii sunt ciudati! Imi permit sa afirm acest lucru doar citind cartile lui Dostoievski, pentru ca omul a studiat foarte mult caracterul uman, si e de ajuns sa citesti Fratii Karamazov ca sa-ti dai seama de asta. Rusii isi shimba ideile de la o secunda la alta, si au acea mandrie ciudata care nu stii niciodata cum s-o interpretezi. Au onoare si datini, pe care le respecta cu sfintenie. Sunt oameni credinciosi, desi se bat, se omoara si beau alcool pana cad in santuri. Sunt oameni dintr-o bucata, care stiu sa aprecieze un lucru bun. Personal, ii admir foarte mult.

Asa este si personajul principal din poveste, Velceaninov. Nu mi-au placut chiar toate alegerile pe care le-a facut, dar e un om bun, puternic si bland. E genul de barbat care ar conduce linistit o mosie imensa, alaturi de sotie si cei 20 de copii ai lor. He’s a hell of a man!

Si un lucru care ma enerveaza la culme: numele rusesti. Ma chinui sa retin numele personajelor pe parcursul povestii, pentru ca in ultimele capitole sa realizez ca de fapt le-am zis gresit. E atat de complicat cu cele doua nume ale lor, cu toate prescurtarile si alinturile… E aproape amuzant cand, pe parcurs, descopar ca ceea ce credeam eu a fi 3 persoane diferite sunt de fapt aceeasi persoana. E complicat daca ajungi la final si nu-ti dai seama ca de fapt ai citit despre o singura persoana. Cred ca m-as enerva rau de tot sa patesc asa ceva…

Oh well, e o carte buna, dar nu chiar pe gustul meu, si gustul meu e singurul care a trecut-o la categoria „de citit, de necitit”, deoarece calitativ vorbind, e clar o carte „de citit”.

Ma intorc sa ma chinui sa termin Rusoaica. Urasc cartea asta!

Un gând despre “Eternul sot

  1. Pingback: Eternul sot - Ziarul toateBlogurile.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s