Vechiul oras imperial

Titlu original: Koto

Autor:   Yasunari Kawabata

Serie:   –

Editura:   Humanitas fiction, Bucuresti 2009

Anul aparitiei:   1961

Buna de citit cand: uiti cum sa visezi

Sunt in doliu…

Am citit si ultima poveste a lui Kawabata-sama care-mi ramasese necunoscuta. Ce mai citesc acum? De unde mai fac rost de povesti minunate scrise de el? O sa ma multumesc doar sa le recitesc pe cele pe care le-am citit deja? Ma simt ca atunci cand am citit ultimul volum din Harry Potter, sau ultimul volum din Vicontele de Bragelonne.

E greu sa accepti ca ceva nu mai este, Pacino damn it!

Trecand pete toate aceste frustrari literare, a fost o poveste a naibii de buna! Cred ca dintre toate cartile lui Kawabata-sama, aceasta a fost una din cele mai active. Pe langa faptul ca e plin de cultura japoneza si traditii din Kyoto, pe fondul orasului se dezvolta si vreo 2 povesti de iubire, plus o reintalnire dintre doua surori gemene. E foarte interesant cum se  imbina toate elementele astea atat de armonios. Si nu e nimic previzibil. Asta ma enerveaza; aproape. Foarte rar si foarte vag am si eu cate o idee de cum s-ar putea desfasura o anumita actiune, dar… e vaga. Mi-a placut foarte mult de tatal fetei. Nu stiu de ce, dar mi s-a parut asa un om bland, care si-a trait viata si acum isi cauta linistea. Foarte fain batranul!

Cred ca numai japonezii sunt in stare sa scrie o asemenea poveste fara sa o trasforme in telenovela; ma rog, majoritatea japonezilor.

Nu tin minte sa mai fi gasit vreun autor pana acum care, desi descrie lucruri absolut banale, te tine captiv, ca un purcelus nou nascut la sanul scroafei. Eu ma plictisesc la carti; daca nu sunt destul de interesante le las si incep altele, in afara de cazul in care ma incapatanez ca un catar nepotcovit sa le citesc pana la final. Ideea e ca, desi tind sa afirm ca autorul susnumit scrie despre banalitati din viata cotidiana, te tine prezent acolo. E ca si cum ai sta seara la un suc cu un prieten si ti-ar povesti despre viata lui. Poate nu te intereseaza atat de mult viata prietenului, dar faptul ca-l cunosti face ca aventurile vietii lui sa fie interesante pentru tine. Cam asa ma simt eu vis-a-vis de Kawabata-sama. Ah, cat de bine ar fi sa ies cu el la un suc… I think I’m depressed now.

In fine, trebuie sa vad ce autor mai gasesc ca sa-i citesc toata bibliografia. Probabil Alexandre Dumas. Desi i-am citit abia un sfert spre jumatate din carti, inca mai sunt suficiente cat sa nu le termin in 5 ani. Si povestile lui sunt lungi. Da, Alexandre Dumas…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s