Capitolul 1 – Tanta in autobuz

Tanta n-ar fi vrut sa se trezeasca la 7 dimineata. Nu era suficient ca in urma cu doar o zi se afla in Romania? Acum nu avea dreptul nici macar la odihna?  Dar cu toate comentariile sale interioare, se duse la baie, se spala pe fata, pe dinti, dadu cu capul de cabina de dus, apoi se duse in bucatarie sa incerce sa manance un corn.

10 minute mai tarziu, Tanta si mama ei asteptau autobuzul. In statie mai era un fel de barbat, cu un geamantan. Mama il salutase, Tanta nu. Oare trebuia sa-l salute? Era obligatoriu ca de fiecare data cand parintii saluta pe cineva pe care cunosc sa salute si Tanta? De ce nu-i explicase nimeni? Daca acum acel nene se va duce acasa si le va povesti familiei si rudelor cat de nepoliticoasa e Tanta, pentru ca nu a salutat. Daca, in viitor, printr-o serie de intamplari nefericite, pentru ca intamplari fericite nu exista, Tanta va ajunge sa depinda de copii acelui nene iar ei nu o vor ajuta pentru ca nu l-a salutat pe tatal lor azi, in statie, in drum spre mercato?

Tanta se opri din gandit. Ei nu-i pasa de ce zice lumea. Aerul de munte ii face rau. Va trebui sa-si aminteasca sa treaca aceasta descoperire la lista de scuze pentru care nu mai vrea sa stea la munte.

Si autobuzul ajunse. Se urca si saluta soferul. Mai bine sa previi decat sa tratezi; nu era deviza ei, dar trebuia s-o foloseasca mai devreme sau mai tarziu, si de ce nu acum?

Mama sa uitase sa-i spuna ca numai babele mai circula cu autobuzul prin Italia. Oricum, una singura trona in fata autobuzului cand urcara ele. La urmatoarea statie, inca 3; la urmatoarea statie, inca 5, si tot asa, pana ce Tanta le pierdu sirul. Deja pe la a 7a statie, Tantei ii scapa e exclamatie: ce de babe…

Mama ei rase. Ii spuse ca ea era obisnuita, si o sfatui sa nu se chinuie sa inteleaga ce vorbeasc, pentru ca foloseau dialectul. Pai ce, Tanta nu stia olteneste daca o supara cineva?

Dupa ce se obisnui cu galagia copilaroasa a, probabil, tuturor babelor de pe o raza de 10 km, Tanta  se uita pe geam. Peisajele erau superbe. Ici colo cate-o casuta de munte micuta si cu bun gust, cate-un parc pentru copii, cate-un munte impadurit. Ce sa mai, tot felul de peisaje, plus o cariera de piatra. Si in timp ce era ocupata cu admiratul, simti o impunsatura in spate.

Se intoarse. Privirea i se incrucisa cu privirea babei care statea in spatele ei. Se pare ca babuta se chinuia sa indese perdeaua geamului intre scaun si spatele Tantei, ca sa nu-i mai bata soarele in cap. Tanta se uita la baba. Baba, inlemnita, se uita la Tanta. Tanta se intoarse cu privirea in fata. Baba continua sa indese perdeaua. Tanta isi dori sa plece acasa.

O ora si 18 babe mai tarziu, ajunsera la destinatie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s