Sabia magica

Titlu original: My swordhand is singing

Autor:  Marcus Sedgwick

Serie:  –

Editura:  Nemira Junior, Bucuresti 2009

Anul aparitiei: 2006

A naibii carte despre moroi; m-a determinat sa nu dorm noaptea trecuta. Desi eram perfect constienta ca nu ajunge nici un moroi pe geamul meu la etajul 2, tot nu am pus geana pe geana. Dar asta zice persoana care o saptamana intreaga s-a culcat cand rasarea soarele dupa ce a vazut Paranormal Activity… I got to snap out of it!

Deci… Este vorba despre satul Ciust, de prin Transilvania (inca nu am gasit confirmarea ca ar exista sau ca a existat un sat cu o asa denumire), unde Toma, impreuna cu fiul sau Petru, padurari nomazi, se stabilesc. Desi sunt priviti cu sprancenele nu intr-o pozitie prea dreapta de catre cetatenii acestui sat, ei continua sa le furnizeze lemne si sa-si duca traiul pana ce mortii decid ca n-au chef sa moara si se trezesc sa vaneze satenii vii. Acesti morti sunt stramosii vampirilor, din ce mi-am putut eu da seama, si povestea e destul de interesanta.

Mi-a placut faptul ca autorul chiar a fost prin imprejurimi sa adune tot felul de legende legate de moroi, si chiar specifica la finalul cartii, intr-un epilog, cat de … spirituali sunt romanii. Mie mi se pare ca ne-a facut prosti pe fata, dar hei, e doar parerea mea.

Pe coperta pe undeva scria ca e carte pentru copii, si cand am inceput sa citesc m-am gandit ca ar trebui interzisa minorilor. Si ei au o limita de groaza pe care nu e bine sa o depaseasca. Si in plus, povestea parea matura. Cu cat am avansat in poveste mi-am dat seama ca e pentru copii. E mult prea simpla si superficiala, iar pe alocuri e chiar… nu e, daca ma intelegeti. Mai ales stupizenia lui Toma de a nu-i arata sabia magica lui Petru, fi-su. Foarte stupid construite momentele. Parca ar fi scrisa de mine acum 8-9 ani.

Si totusi mi-au mentinut atentia multitudinea de legende sumbre care se pare ca impaianjenesc Transilvania secolului 18. Brrr, nu mi-ar fi placut sa ma nasc atunci; nu in Romania cel putin.

Si am mai observat o chestie… de ce toti autorii straini care scriu despre Romania considera ca toti avem nume biblice? Desigur, este flatant acest detaliu, dar totusi… Nu toti sunt Ioni, Marii sau Petrii. Populatia tarii noastre nu se limita, nici in sec. 18, la 10 persoane ridicate la puterea 10. Avem si noi diversitate…

Anyway… chiar este o lectura pentru copii, pe care nu o recomand celor care stau la sat, decat daca au casa inconjurata de ape curgatoare sau o plantatie de mei (cei care citesc vor intelege de ce). Merita citita pentru legende.

P.S.: Am luat 9 la Drept Financiar si simt nevoia sa impart acest lucru cu cat mai multa lume.😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s