Tunelul

Titlu original:  El tunel

Autor:  Ernesto Sabato

Serie:  –

Editura: Univers, Bucuresti, 1996

Anul aparitiei: 1948

Draguta carte; nu pot sa spun ca a fost cine stie ce, pentru ca n-a fost, dar ideea in sine mi s-a parut interesanta.

Este vorba despre un pictor, actual puscarias, care povesteste cum si de ce a ucis-o pe Maria, femeia pe care o iubea nebuneste. Problema lui e ca era foarte gelos, in principiu, si, as zice eu, putin schizofrenic.

E interesant de citit o asa poveste, dar foarte des autorul se pierde in descrierea unor stari peste care iti vine sa sari pur si simplu, sa nu le citesti, pentru ca intelegi exact nimic. Chiar se putea foarte bine si fara descrierile alea, macar intelegeai ce-i in sufletul omului, nu-ti rastalmacea mai rau gandurile. Si pictorul e un stalker!

Ca si limbaj, toate bune si frumoase. Dialogurile mi s-au parut putin stupide, si era dificil sa le urmaresti din cauza indicatiilor de n-spe randuri. Si mi s-a parut putin superficiala, ca si actiune si dialog. Parca as fi vrut sa aflu mai multe despre Maria, despre sotul ei orb, despre Hunter… La acest capitol, declar aceasta carte nesatisfacatoare.

Si un lucru pe care nu-l mai inteleg, este titlul. De unde pana unde Tunelul? M-am gandit ca poate are ceva legatura cu luminita de la capatul tunelului, dar n-am descoperit nici un simbol de acest fel in poveste. Nimic, nada, nandemonai, niente, nothing!

Si pe spatele cartii scrie: Tunelul este un roman al singuratatii si al incomunicarii, efecte ale rupturii dintre fiinta si intelect. Destinul tragic al protagonistului – macinat de o boala ontica fara remediu – culmineaza in crima pasionala.

Destinul tragic al protagonistului? Serios?! Si al bietei fete ucise din cauza unui gelos cronic cum e? Na, ca m-am enervat acum. Partea cu singuratate si in (ne?)comunicare s-a observat foarte bine, probabil a fost subliniata prin lipsa de dialog cursiv, sau de ganduri coerente; dar ce ruptura pacii intre fiinta si intelect? In nici o secunda nu a actionat intelectul cuiva, a fost doar aiureala unui nebun, punct. Nici macar intelectul Mariei nu s-a observat, tot ce stiu despre ea e ca era ciudata si plangea mult. Si avea multi amanti. Ma intriga faptul ca ceea ce se vinde pe spatele cartii nu primesti efectiv. Rahat publicitar, cum ar spune un prieten de-al meu.

Ernesto Sabato e un deprimat, dar tot vreau sa-i mai citesc o carte; macar una. Pana mea…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s