Geniul si zeita

Titlu original: The Genius and the Goddess

Autor: Aldous Huxley

Serie: –

Editura:  Polirom, Iasi 2009

Anul aparitiei: 1955

Si aceasta, dragii mei, este o carte de care m-am indragostit inca de la prima pagina. Daca exista pe undeva pe acolo un zeu al scrierilor, atunci Aldous Huxley este acela!  E un clasic, stiu, dar pana acum, spre rusinea mea umilitoare, nu l-am citit. Si acum, oh Al Pacino, cat de minunata a fost aceasta carte!

Povestea in sine nu a fost cine stie ce, un tanar (geniul) indragostit de sotia (zeita) mentorului sau, o aventura, bla bla. Ceva tipic. Dar limbajul… e superb, impecabil, minunat, si alte epitete ce nu-mi vin in minte acum, ca e prea simpla sa inteleaga asemenea maretie de cuvinte. E un dialog, mai des monolog, dar n-ai nici o secunda libera de respiro, pentru ca te tine acolo, prin lumea ce-o creaza. E fascinanta povestirea din punctul de vedere al odata-tanarului indragostit.

Degeaba, cat incerc, n-am cuvinte sa descriu cat de mult mi-a placut felul de a scrie al lui Huxley, cat de curat, limpede, inaltator a fost. Cred ca este prima data cand zic asa ceva, dar chiar m-am simtit un pic mai desteapta dupa ce am citit aceasta carte. (si nu pentru ca tocmai terminasem cartea de obligatii…)

Si daca exista undeva un paradis al scriitorilor, Aldous Huxley este rege!

P.S.:  Imi cer scuze publice fata de Dostoievski, Tolstoi, Dumas, Rebreanu, Austen, Clavell, Cartarescu, Kawabata. Voi sunteti Consiliul Scriitorilor! Va iubesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s