Gara din Craiova

21 mai 2010

Este ora 12:40, si eu inghet, nefericita si scarbita, pe un scaun jegos, langa linia 3 a peronului garii din Craiova, asteptand trenul catre paradisul meu, Timisoara.

Nu mi-a fost niciodata rusine cu faptul ca m-am nascut in Craiova, si nici nu-mi va fi de aici inainte, pentru ca refuz sa-mi fie rusine cu mine; dar imi este rusine cu gara din Craiova. N-am mai fost aici de 7 ani; ma rog, am fost anul trecut in trecere, pentru 15 minute, cat a stat trenul in gara, in drum spre Bucuresti. E adevarat ca sunt treaza de la ora 3 noaptea, ca am dormit doar 2 ore, sunt nervoasa si irascibila, dar perceptiile mele despre lumea inconjuratoare au ramas nemodificate.

De aceea am putut observa cantitatea de incultura, boschetari, caini cu cozile si urechile taiate, mizerie ce pluteste pretutindeni.

Gara, proaspat renovata, e impecabila din punct de vedere arhitectural, dar…

Am intrat in primul fast food ce l-am vazut, ca sa-mi astampar gemetele iregulate ale stomacului meu. Trecand peste socul preturilor indecent de ieftine, mi-am luat o felie de pizza (cat jumatate din orice turta de pizza timiseana), cu doar 4 lei, si m-am asezat la masa. Pe langa faptul ca eram singura persoana de sex feminin sub 60 de ani, am fost nevoita sa ascult manele de la 3 telefoane mobile in acelasi timp, sa ma sterg cu servetelele mele de nas, pentru ca cele care mi s-au dat erau mizerabile, si sa-mi concentrez toata atentia ca sa ignor comentariile de genul: pisi, musti misto din pizza; toate astea stand la aceeasi masa cu bunica mea si fratele ei. Nici cel mai mizerabil fast-food din Timisoara nu se poate compara cu asa ceva ( sau cu celelalte 3 in care am intrat ulterior ), si am mancat in multe bombe fast-food-ice din Timisoara.

Fie, plec suparata si cu stomacul amenintand zgomotos ca vrea sa scape de continutul lui, ma despart de rude, si ma pun pe cautat un loc linistit unde sa savurez o cafea. Ciu-ciu! Dupa nervi si nervi, vad, plina de speranta, o foaie pe care scria, bold-uit: BAR, cu o sageata aratand in sus. Si ma duc.

Bar era, cu siguranta, in care servea o tipa ce nici macar nu s-a uitat la mine, pentru ca vorbea la telefon: fata, pai eu sunt proasta ta, sa ma freci pe mine cum iti vine la tampla? Ma abtin, si sper sa nu-mi otraveasca cafeaua. Apoi ma intorc sa caut un loc. 2 mese libere din 10. Si de data asta am fost singura persoana de sex feminin, punct. Mi-am ingropat nasul in revista, si am inceput sa ignor comentariile din jurul meu, de genul: papuse, vrei o felatie? Adica, serios acum… Si Guta m-a urmarit in continuare, urland din toti rarunchii din 2 telefoane de la mese diferite, dar aceeasi melodie. Ca sa vezi, pic de originalitate. Doar 3 tipi, de la o masa vecina, au avut bunul simt sa-mi ridice bluza de pe jos (nu toti odata, evident), zambind compatimitor. Ne pare rau pentru specia noastra, pareau sa spuna chipurile lor. Nu cred ca erau de pe-acolo.

Am indurat cu tarie atacurile celorlalti co-bar-isti, refuzand sa evadez pe motive discriminatorii. Daca nu le convine sa se duca-n origini! gandeam. Ma rog, gandul era mai urat, idea aceeasi.

Si asa am ajuns sa zac de o ora pe peron, de frica sa nu ma apuc sa fac urat pe aici. I’m not in the mood.

Nu toata Craiova e asa, chiar nu. Am vizitat-o de multe ori, am rude dragi aici, prieteni buni si amintiri frumoase, dar ce se intampla in aceasta gara ma sperie. Vreau acasa asa cum un copil infometat vrea la sanul mamei!

Acasa cocalarii sunt mai civilizati, si asculta muzica la casti; cainii zburda, veseli si murdari, nemutilati; fast-food-urile sunt mai scumpe, dar nu ti-e scarba sa te stergi cu servetelul luat direct din pachet. Acasa barbatii sunt politicosi, si stiu ce-i aia felatie si carui sex i se aplica; acasa scaunele sunt curate, si avem cosuri de gunoi din 5 in 5 metri; acasa e frig si ploua, dar nu mi-ar fi teama sa traversez orasul la 4 noaptea. Acasa pana si boschetarii miros mai frumos si procesele se castiga mai greu.

Vreau acasa!

13:30 ->  O singura toaleta in toata gara, si aceea defecta. Daca as fi cu 18 ani mai tanara, m-as da cu fundul de pamant si as incepe sa plang.

5 minute mai tarziu  ->  cineva tocmai a facut 3,14 la patrat intr-o buda dintr-un tren stationat. O vaca ar fi sunat mai melodios.. Trenul inca n-a venit.

14:10  ->  Sunt in tren. Sunt in siguranta.

5 minute mai tarziu   ->   Baia din stanga e blocata de un boschetar inconstient; baia din dreapta e blocata de o satra de 9 persoane. Cosmarul continua… Trenul are o scuza: vine de la Bucuresti.

Timisoara, Timisoara…

3 gânduri despre “Gara din Craiova

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s