Fahrenheit 451

Nu e editura pe care am citit-o eu..Titlu original: Fahrenheit 451

Autor: Ray Bradbury

Serie:  –

Editura: Fahrenheit, Debrecen, Ungaria, 1998

Anul aparitiei: 1953

Pentru cei care nu stiu (printre care m-am aflat si eu pana acum o saptamana), Fahrenheit 451 este temperatura la care hartia de carte se aprinde si arde.

In aceasta lume, pompierii exista, NU ca sa stinga focul, ci ca sa ARDA carti… Plecand de la principiul ca ultima afirmatie este gresita din toate punctele de vedere (mai putin cel gramatical), cartea asta m-a lovit exact in punctul ala sensibil de care nimeni nu se leaga: cartile. Prima jumatate m-a intristat si infuriat intr-un hal incat imi tremura vocea in timp ce incercam sa ma revolt verbal fata de prietenul care-mi imprumutase cartea. Cum sa arzi cartile? Cum sa vanezi, pur si simplu, oameni care ascund carti de beletristica acasa, si sa le arzi casa din temelii, si pe bietii oameni sa-i trimiti la spitalul de boli mintale?! CUM?!

Din fericire, spre finalul cartii, un astfel de pompier isi da seama de greseala pe care-o face, si ajunge un razvratit, alaturi de alti oameni intelectuali care refuza sa se prostitueze intelectual si sa renunte la carti.

Brusc, cuvantul carti imi suna banal.

Este o poveste buna, cu limbajul potrivit, cu actiune plina de suspans, umor negru pe alocuri, destul de futuristica si mai ales, despre carti. Este descrisa acea lume viitoare in care se considera ca aceste mici obiecte de hartie pe care sunt tiparite intelesuri, provoaca incultura, spalare de creier si altele; asa cum se intampla acum cateva sute de ani cu apa, care era considerata a fi mortala, si deci nimeni nu se spala. E atat, dar atat de gresit sa distrugi cartile…

A fost o intamplare in aceasta carte care m-a dat complet peste cap… O batranica ce ascunsese zeci de mii de volume la ea in casa, este descoperita si intr-un final pompierii ii bat sparg usa. Dupa ce toata casa este stropita cu petrol, pompierii incearca s-o scoata pe batrana de acolo, dar ea refuza; isi aprinde cu eleganta un chibrit, si-si da foc, ei si cartilor. A fost un punct de cotitura foarte important in curgerea povestii, si unul cam la fel de important in mintea mea. O lume fara carti nu e lume. Refuz sa cred asa ceva!

Las in final un citat tragico-amuzant:

„Traieste ca si cum peste zece secunde ti-ar fi dat sa nu mai fii. Priveste lumea. E mai fantastica decat orice vis confectionat sau platit in fabrici. Nu cere nici o garantie, nu cere protectie, asa ceva nu a existat nicicand. Iar daca ar exista, ar aminti cumva de lenesul care atarna cu capul in jos intr-un copac zi de zi de dimineata pana seara si care-si petrece viata dormind. La dracu’ cu toate astea, spunea bunicul, scutura copacul si tranteste lenesul cu fundul de pamant.”

Un gând despre “Fahrenheit 451

  1. Pingback: 10 citate care m-au impresionat – partea a IIa | Ce am citit, ce citesc, ce voi citi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s