01 – A insela

Ultima zi a lui Gigel pe Pământ a fost ciudată. Nu-şi aducea aminte nimic despre ce s-a întâmplat, doar sentimentul de ciudăţenie părea să-l urmărească chiar şi după moarte.

Picioarele îl duseră către o uşă imensă, roşie, al cărui mâner părea a fi un cap delfinesc. Întinse mâna, independent de voinţa lui, spre mâner. Nici nu apucă să-l atingă, când se uzi o voce, venind de nicăieri şi în acelaşi timp de pretutindeni.

-Nu ai voie!

Gigel privi în sus. Un albastru imaculat îi supăra privirea.

Întrebă:

-De ce?

-Meriţi?

-Ce?!

-Te căieşti?

-Cum adică?

-Ai schimba?

-Ce să schimb?

-Acum mai vrei să intri?

Gigel rămase pe gânduri. Toate instinctele îi spuneau să răspundă că da, vrea să intre, dar totuşi, un mic impuls venit de undeva din corpul lui îi spunea că nu.

Era convins că vocea nu va reveni cu alte întrebări, precum nu venise nici cu răspunsuri.

Ştia că e mort, dar nu ştia de ce, sau unde se află. În afară de acea poartă nu era nimic altceva, decât albastru.

O durere asurzitoare în dreptul pieptului îl aruncă în genunchi, lăsându-l să se zvârcolească. Ştia că e durere psihică, dar o resimţea fizic, şi era insuportabilă. Încercă să ţipe, dar nu se auzi nimic, ca şi cum sunetul nu ar mai fi existat. Doar durerea.

Şi îşi aminti.

Şi-a înşelat iubita cu fosta iubită, doar pentru că i s-a oferit ocazia s-o facă. A înşelat-o pe Ioana cu Maria. Nu, el nu merita să intre.

Dar a fost atât de bine cu Maria; ca pe vremuri. O reamintire plăcută, ca o ploaie uşoară de vară. Nu, nu se căia.

Dacă ar fi putut, ar mai fi răspuns la telefonul acela? Ar mai fi acceptat s-o vadă imediat ce a lăsat-o pe Ioana acasă? Nu, nu ar fi schimbat nimic.

Nu, nu vrea să intre.

2 gânduri despre “01 – A insela

  1. so the poem met the writer? sau ceva similar🙂

    interesant ca tocmai astazi vorbeam cu un amic despre „judgement day”… si ne intrebam cum ar fi sa auzi atunci tot ce gandeau ceilalti despre tine si sa simti ce au simtit ei datorita tie… cate presiune ar pune asta pe noi, nu doar pe actiuni cat si pe ganduri… si spunea Isus nu? ca daca dupa Legea Veche gresesti prin fapta, dupa cea Noua numai gandul te face deja raspunzator…

    Slava Domnului, noi fiinte marunte in acest mare univers dar de multe ori cu un ego fara margini am fost mantuiti ca sa trecem de la Sufletul Senzatiei la Sufletul Ratiunii si mai apoi la Sufletul Constientei (asa spunea bunicul meu)…

    Cand ego sugruma sufletul se usuca si viata din om… asa ajungi Gigel care nu stie ce e cu el, simte propria durere dar mai dureaza pana sa constientizeze…

    … nu vreau insa sa iti stric continuarea :))

    keep it up!

  2. justanangel

    Ar fi, poate, mai simplu daca am constientiza totul de la inceput, dar atunci care ar mai fi „farmecul” framantarii interioare? „Tot ce-i greu e frumos”, zicea odata profesorul meu de fizica…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s