12 aprilie 2010 – Aiureala

Pentru prietenii mei nu mai este de mult un secret* faptul ca sunt aiurita, si prin urmare ma accidentez in cele mai nebanuite moduri. Nu o fac intentionat, adica serios, cine si-ar dori sa se aleaga cu cel putin o vanataie noua in fiecare zi. Ok, poate exista persoane.

Sunt neatenta si pot fi distrasa foarte usor, nu degeaba s-a inventat ADHD-ul. Sunt grabita, agitata, si nervoasa aproape tot timpul, si consider ca am lucruri mai importante de facut decat sa ma uit la trepte cand cobor scarile. Apropo de asta, am coborat odata 2 etaje pe fund. Nu a fost amuzant.

Cand incerc sa-i explic unei persoane care tocmai m-a cunoscut cum este ok daca dau cu capul de masa (sau imi sucesc glezna stand pe loc sau intru cu urechea in coltul de la usa masinii** sau fac gaura in peretele holului pentru ca vreau sa ma intind) pentru ca patesc foarte des, mi se spun replici de genul: „nu e un lucru cu care sa te mandresti” sau „fi mai atenta” sau „spui asta ca sa pari interesanta”. Repet, nu sunt genul de masochista care se automutileaza din neatentie; masochista sunt, dar prin alte feluri, si despra asta alta zi.

De putinele ori cand chiar mi-am propus sa fiu atenta, mi s-au intamplat nenorociri si mai mari, ca de exemplu: m-a calcat masina, mi-am mutat fereastra de termopan cu un centimetru pentru ca am ridicat-o cu capul, am cazut stand pe loc, am dat cu capul de tocul usii, ba chiar am intrat cu jumatate de corp in perete, pentru ca nu am calculat bine latimea corpului meu; nu, nu era intuneric in camera.

Sunt pur si simplu bleaga si neatenta. Da, recunosc, este vina mea, si chiar am incercat sa corectez asta, dar nu merge! Bietii mei prieteni chiar se chinuie sa ma protejeze, dar… avand in vedere ca sunt eu… nu le prea reuseste.

Clasicele maini sucite pentru ca nu stiu sa tin o sticla de 2 litri bine in mana, sau degete date peste cap ca am vrut sa prind 5 carti ce cadeau, sau lovituri cu capul de tocul usii, in toate directiile, sau degete de la picioare zdrobite de scaun/pat/tocul usii/caramizi/picioarele altora/borduri/masa, impiedicarea de: propriile picioare, pungi, haine, tocurile ce le purtam, scari, propriile-mi degete de la picioare, telefon, sticle, mingi de fotbal, banuiesc ca le sunt cunoscute tuturor; sper ca nu cumulativ, ca la mine. Mi-am spart capul intr-o roata inofensiva din fostul Parc al Copiilor, pentru numele lui Al Pacino!

Aici sunt simptomele ADHD-ului, si cele subliniate ma descriu perfect:

  • ignoră detaliile – uneori, dar foarte rar si doar in filme, le observ!
  • greşeşte din neglijenţă – mda
  • îşi menţine cu greutate concentrarea la lucru sau la joacă – nu degeaba incep cate 5 carti odata…
  • pare să nu asculte atunci când cineva i se adresează direct – cei care ma cunosc pot sa confirme cu vehementa
  • nu respectă instrucţiunile – recunosc, pe asta o fac intentionat
  • nu termină ceea ce a început – am inceput aproximativ 30 romane, vreo 10-20 de povestiri, si am terminat o povestire; ca sa nu mai spun de restul lucrurile incepute de ani intregi care stau pe stand-by
  • are dificultăţi în a-şi organiza sarcinile şi activităţile – am 2 agende care ma ajuta sa-mi organizez timpul, si in 90% din cazuri nu sunt acolo unde ar trebui sa fiu
  • evită activităţile care necesită efort intelectual susţinut – ador efortul intelectual, e singurul la care chiar ma pricep
  • pierde lucruri de care are nevoie – absolut intotdeauna!
  • este distras de zgomote exterioare – sa ne amintim de picioruse de soricei
  • este uituc în activităţile lui – vezi al 3lea si al 6lea si al 9lea si al 11lea punct
  • aleargă sau se caţără atunci când nu ar trebui – mi-e rusine sa recunosc, dar da… cazaturile si cicatricile sunt pe masura; partea trista e ca nu ma refer doar la copilarie
  • vorbeşte excesiv – tac atunci cand dorm; si cand nu inteleg despre ce vorbesc, vorbesc
  • se agită sau se foieşte – multe scaune/haine/unghii rupte etc.
  • trebuie să se ridice de pe scaun – recordul meu absolut de stat pe scaun este de o ora jumatate in timpul unui curs. It won’t happen again!
  • are dificultăţi în desfăşurarea activităţilor de timp liber nezgomotoase – serios acum, cine ar vrea sa faca o activitate in care trebuie sa taci?
  • este în mişcare, parcă ar fi animat de un motor – sunt convinsa ca mi s-a implantat un motor pe undeva prin corp la nastere…
  • răspunde înainte ca întrebările să fie complete – motiv pentru care pierd la toate jocurile inteligente cu intrebari
  • are dificultăţi în a-şi aştepta rândul – decat sa stau la rand, mai bine nu stau
  • întrerupe sau deranjează alte persoane – unul din colegii mei din liceu mi-a scris in album : Multumesc ca nu m-ai lasat in pace 4 ani de zile. Nenorocitul, cat se plangea in timpul liceului…

M-am gandit serios ca ar trebui sa fiu diagnosticata de un medic si sa iau ceva tratament, dar… uit; sau gasesc lucruri mai interesante de facut.

Si un sfat prietenesc: daca vreodata, in timp ce prajiti cartofi in tigaie, pe aragaz, da-ti foc la tigaie, nu aruncati prosoape uscate peste foc. Si nu turnati apa.

*Ma repet… Dar imi place foarte mult expresia, si o voi mai folosi.

** Astazi s-a intamplat. Mi s-a umflat urechea, gatul si obrazul, si m-a durut exact o jumatate de ora, cand am dat cu barbia de masa. Am zgarietura care sa confirme.

2 gânduri despre “12 aprilie 2010 – Aiureala

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s