Ultimul rege al Scotiei

Titlu original:  The last king of Scotland

Autor:  Giles Foden

Serie:  –

Editura:  Universala, Bucuresti 2008

An de aparitie: 1998

O carte buna, nu foarte buna, doar… buna. Sunt curioasa cum e filmul; am auzit ca e mai bun si ca, intr-adevar, Forest Whitaker este foarte bun pe rol (a luat 6 premii pentru cel mai bun actor, inclusiv Oscar si Globul de Aur). Voi vedea…. (Folosesc mult prea mult cuvantul bun!)

Cat despre carte, primele 200 de pagini sunt destul de plictisitoare. Daca n-ar fi fost descrierile Ugandei probabil as fi inapoiat de mult cartea la biblioteca. Dar dupa ce am reusit sa trec de ele, pfff, ce tare a fost!

Mi-a placut foarte mult tot ce s-a intamplat de cand e trimis la inchisoare nenea NG*, si cum are toata munca aia titanica de gandire, sa-si dea seama ce anume il tine legat de Idi Amin Dada. E asa o chestie destul de intalnita , care i se intampla oricarui Ion, dar pe care nu o constientizeaza. E fascinatia aia pe care ti-o da o persoana puternica, cu un anumit caracter, cu o gandire diferita dar puternica si indreptatita. E superb conflictul, si-mi place foarte mult cum l-a despaturit Giles Foden. Poate dau un exemplu cam cretin, dar e la fel cu fascinatia fetelor pentru baietii rai… Mda, este o comparatie tampita, si-mi cer scuze pentru ea. Alta mai buna nu am. Azi.

Limbajul a fost bun, de inteles, doar ca au fost unele frazari si expresii carora chiar nu le vedeam rostul, mai ales celor pline de innuendo. Pur si simplu nu mi se pareau ca fac parte din limbajul acelui doctor. Si m-a bruiat inceputul, ca nu stiam exact unde sa-l pun in ordinea cronologica a evenimentelor pe care le-am citit in continuare.

Si cu aceasta carte mi-am adus aminte de ce nu-mi plac cartile scrise sub forma de jurnal. Stiu ca unele sunt chiar foarte bune, dar ma exaspereaza pur si simplu acest stil. Mi se pare incarcat, fara rost, enervant si multe alte adjective care nu-mi vin in cap in acest moment. Nu ma omor nici dupa povestirea la persoana I, dar tot e mai buna decat jurnalul.

Personajul preferat: Idi Amin Dada! Pe langa faptul ca el, omul, este foarte interesant, celelalte personaje sunt fade, si nu doar pe langa el, in general. Acest om a existat (am aflat azi, si acum 10 minute am citit despre el pe wiki) si a fost un om demn de respect! Nu respect ca a ucis oameni, ca a instaurat un regim dictatorial, nu ca a discriminat sau a fost corupt, ci pentru ca pur si simplu a fost bun in domeniul lui. Ca a fost un om lipsit de morala si simt etic, asta e altceva, dar pe postul ce l-a avut, jos palaria. Cred ca putea sa-i dea lectii lui Hitler, privitoare la cruzime si la cum sa se descurce intr-o lume intreaga care-i impotriva lui. Tot respectul pentru ca a facut ce-a crezut el ca-i bine, si a facut bine. Pe de alta parte, a fost un nenorocit de om, care a saracit lumea cu minim 500 000 de suflete.

In final, nu pot spune decat ca m-a enervat NG, personajul principal, si ca mi-ar fi placut sa fie omorat in final. Ar fi fost mult mai bine asa, zic eu…

* Nicholas Garrigan, numele personajului principal. El se autointitula NG.

2 gânduri despre “Ultimul rege al Scotiei

  1. Pingback: Guess who’s back! « Ce am citit, ce citesc, ce voi citi

  2. Pingback: 10 citate care m-au impresionat – partea a IIa | Ce am citit, ce citesc, ce voi citi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s