Jurnal, by Oana Pellea

JurnalTitlu original: Jurnal 2003-2009

Autor: Oana Pellea

Serie: –

Editura: Humanitas, Bucuresti 2009

An de aparitie: 2009

Si cand credeam ca lumea asta nu mai are suflete sensibile, iata ca am gasit unul!

O cunosc stiu pe Oana Pellea, personal*, ca sa zic asa, din mai 2009, cand intr-o vizita la Bucuresti am mers la unul din spectacolele dumneai, numit Ma tot duc… Spectacolul a fost incredibil de curat si frumos, si m-am bucurat enorm de mult ca am ales sa merg la teatru si sa pierd trenul decat sa plec cu jumatate de zi mai repede inapoi acasa. Ei bine, am tinut minte intamplarea, in cateva zile mi-au ramas doar cele cateva replici care mi-au atras atentia si pe care inca le mai stiu, si care probabil mi-au schimbat viata intr-un fel inconstient pana acum, si nu m-am gandit ca voi mai avea ocazia sa ‘dau’ peste aceast om  altcandva, altundeva; poate doar intr-o sala de spectacol.

Si saptamana trecuta, cand am mers la biblioteca, mi s-a recomandat acest jurnal, in ziua in care eu si doamnele de acolo ne-am dat seama ca sarbatorim 6 ani de cand ne cunoastem. Si m-am dus acasa, cu nerabdare sa citesc aceasta carte, pe care jumatate din prietenii mei au inceput-o acum 2 luni, si n-au mai terminat-o ca sa mi-o imprumute si mie.

Si am inceput sa citesc, si am citit, am citit, am citit; in pat, in timp ce mancam, ascultand muzica, in sala de asteptare la medic, in sala de asteptare la cosmetica, mergand pe strada, vorbind la telefon si probabil inca vreo cateva cazuri pe care nu mi le amintesc.

Stiam ca Oana Pellea este o fiinta sensibila, la urma urmei nu oricine ramane actor atata timp, dar felul in care cred ca am cunoscut-o in aceasta carte m-a cam marcat. E o persoana buna, buna de tot, sincera, sensibila, careia nu ii este frica sa-si exprime parerile, si totusi stie cand e mai bine sa le tina pentru propria persoana, ca sa evite conflictele. Ambitie este, curaj este, iubire este din plin, talent ca la nesatui!

Avand in vedere ca abia acum mi-am dat seama ca trebuie sa vorbesc despre carte, nu despre evidenta mea adoratie pentru Oana Pellea, voi vorbi despre carte; este sub forma unui jurnal, cu ganduri nu intotdeauna in ordine cronologica: intamplari din trecut, vise, fapte curente, politica, familie, prieteni si repet, multa multa iubire! Si pentru ca simt nevoia sa vorbesc din nou de persoana si nu de carte (dar la urma urmei, se poate face diferenta intre carte si autor?), voi mai spune ca stilul este amuzant, entertaining, sensibil, stilistic. Aproape de cele mai multe ori se gasesc pe acolo dictee, unele coerente, altele mai putin, dar fiecare spuse cu responsabilitate si curaj.

Nu pot sa spun ca am ajuns s-o cunosc pe femeia Oana Pellea din acest jurnal, pentru ca nu sunt absurda chiar atat de absurda incat sa cred ca 200 de pagini scrise definesc o persoana, sau ca autoarea chiar a scris fiecare gandicel care ii trecea prin minte, DAR, o cunosc suficient de bine incat sa stiu ca avem cateva ganduri comune! De exemplu, ar vrea si ea sa cucereasca lumea, intr-un mod mult mai politicos decat mine, si dintr-un motiv mult mai…altruist, si apoi s-o distruga, deoarece oamenii sunt mult, dar mult prea rai. S-ar putea sa-i fac o oferta cu privire la acest plan… (Si de fapt nu vrea sa distruga lumea, doar se intreaba de ce inca mai lasa Dumnezeu omul pe pamant cand e atat de rau si autodistructiv… Am incercat si eu sa gandesc la fel, dar pur si simplu nu-mi iese…)

Ca sa nu mai spun ca prin aceasta carte am fost, probabil, cel mai aproape de oameni precum Amza Pellea, Liviu Ciulei, Stefan Iordache, Gheorghe Dinica, Mihai Gruia Sandu si altii, decat as fi putut fi/fi vreodata. Autoarea i-a atins, si prin asociere si eu, deci, sunt o fiinta anti-sociala (dupa cum mi s-a zis, in urma cu o saptamana, ca as fi). Ah, si am fost in Japonia, Franta, Marea Britanie, am locuit intr-o manastire, am fost in muuuuulte sali de spectacole si multe alte locuri.😀 Evident, tot prin asociere…

Recomand cartea tuturor oamenilor, de orice varsta, din orice domeniu social, din orice realitate paralela. S-ar putea sa cititi jurnalul ultimului om sensibil din lumea asta.

P.S.: Am vrut sa pun si citate, dar ar fi trebuit sa copiez toata cartea😐

P.P.S.: Cred ca o sa-i scriu o scrisoare. Trebuie sa-mi exprim adorarea cumva…

*N-am vorbit niciodata cu ea, nu a vorbit niciodata cu mine, dar a stat in fata mea, la 50 de cm, cat inca era pe scena😀

6 gânduri despre “Jurnal, by Oana Pellea

  1. Fix ce am terminat de citit si eu cartea si am intrat pe net sa mai citesc si alte impresii. Foarte frumoase gandurile tale si entuziasmul de care dai dovada. Intradevar Oana Pellea este o femeie minunata – puternica si din toata cartea nu stiu daca ai remarcat, dar nu a vorbit despre nici un barbat din viata ei, nu a vorbit de o altfel de iubire, pe care posibil sa o sti si tu.

    La fel imi pare rau ca nu a facut copii, este pacat ca o gena atata de superba sa nu mearga mai departe. Dar cine stie, niciodata nu e prea tarziu.

    Felicitari pentru cuvintele frumoase,

    1. justanangel

      Multumesc!

      Si am remarcat lipsa barbatilor din viata ei, in afara de Amza Pellea, dar la genul de femeie care mi se pare ca este, parca ma asteptam la asta. Unele lucruri apartin lumii, altele doar ei.

  2. Pingback: Guess who’s back! « Ce am citit, ce citesc, ce voi citi

  3. Pingback: Note de lectură: Oana PELLEA – “Jurnal: 2003 – 2009″ (editura Humanitas) - Fii eficient!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s