Muzica intr-o limba straina

Povesti fara numar
Povesti fara numar

Muzica intr-o limba straina, Andrew Crumey, Editura Univers, 2009, Bucuresti

Doamne, ce-am facut sa merit acest chin?!

Mi-a luat cam o saptamana sa citesc cele 237 de pagini, si cu greu, cu mare greutate am reusit s-o termin. Sunt cateva povesti, nici macar nu stiu cate, pentru ca sunt rupte intre ele, si una singura pentru care hai sa zicem ca ar merita citita intreaga carte; nici aceea insa, nu te poate indulci indeajuns dupa ce o termini.Refuz sa-mi folosesc cateva minute importante din viata, pe care le-as putea dedica citirii unui capitol din Barba Albastra ( carte care ma incanta pana in momentul de fata), ca sa aflu exact ce a vrut sa zica autorul cu aceasta carte, si exact cate povesti sunt acolo, si exact de ce a avut ideea sa scrie, in primul rand, asa ceva.

Povestea despre care tot vorbesc aici, singura care mi-a placut intr-o oarecare masura, este cea a fizicianului Charles King. Actiunea se petrece pe un fond politic, dur si strigator la cer (ei, nu chiar, dar ar fi putut fi), imbinat cu eterna legatura dintre un barbat si o femeie, mai exact Charles King si femeile lui.

Prin urmare, ce am reusit eu sa inteleg ca se intampla in aceasta carte: se ia un scriitor, proaspat ramas vaduv, care decide sa scrie nuvela ce o are in minte de ani buni, care porneste de la cum si-a intalnit fosta sotie. Bun. Asa incepe povestea, cu un limbaj greoi, amestecat, care te face sa te intrebi daca ai dormit ultimele doua pagini, pentru ca nimic nu se leaga. Bun. Ajungi la inceputul povestii cu Charles King, aparent normala, apoi incepe sa devina interesanta si multumesti dumnezeului literaturii ca nu te-a lasat sa citesti aceasta carte degeaba. Apoi se intrerupe : apare un urmaritor? Urmareste pe cine? Unde? De ce? Te intrebi daca esti chiar asa de naiv si neatent incat sa fi pierdut esentialul cartii, ba chiar iti promiti sa cauti informatii dupa aceea, ca sa stii despre ce e vorba in cazul in care discuti cu un alt naiv care a citit aceasta carte. Apoi se termina. Te trezesti din visul urat, respiri cu fericire, arunci cartea undeva si-ti propui sa citesti, de acum inainte, numai cartile care…

Care ce?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s