Sinuciderea fecioarelor

Metode de sinuciderre
Metode de sinuciderre

Sinuciderea fecioarelor, Jeffrey Eugenides, Editura Polirom, 2005, Bucuresti

Nu sunt chiar asa multe de spus despre cartea asta. Este o carte buna. Am citit-o cu destul interes, care mi s-a cam taiat dupa ce am vazut filmul. Sfat: nu va uitati la film in timp ce cititi cartea, s-ar putea sa fiti dezamagiti (de film, nu de carte).

Este destul de sensibil subiectul, si anume sinuciderea minorilor, ca sa zic asa, un fel de emo-mania ( ca tot e la moda), doar ca nu cu acelasi substrat.

Este vorba de 5 surori, care au avut ghinionul sa se nasca in cea mai traditionalista familie cu putinta, unde iti venea sa te sinucizi, „doar ca sa ai ce face”. E destul de trist, avand in vedere ca ele chiar aveau de toate, adica viata buna, acces la multe lucruri (mai putin orice tine de adolescentism), sanatate, frumusete, farmec etc., doar ca le lipsea acea viata libertina de elev, cand ai voie, ba chiar obligatia de a invata din propriile greseli, ca sa-ti inveti copii ce sa nu faca cand vor fi la aceeasi varsta.

Si daca intreaba cineva: da, dau vina pe parinti pentru moartea fetelor.

E interesant de urmarit si povestile baietilor fascinati de ele. Adevarul e ca la varsta aia o asemenea fascinatie este aproape obligatorie, iar ei, baietii, s-au implicat ceva mai mult decat era necesar. Nu in fiecare zi se intampla ca sa-ti vezi iubirea vietii (sau fascinatia) moarta prin sinucidere.

Mi-a placut foarte mult realismul cu care e povestita, prin ochii unuia dintre baietii fermecati de frumusetea fetelor, cum explica el toate etapele cercetarii, fascinatia cu care le observa pe fete si toate ciudateniile pe care le faceau ca sa se simta mai aproape de ele. Daca ar fi avut cu 10 ani mai mult, ar fi fost niste freaks cu totii.

E  o lectura destul de tulburatoare, care e de preferat sa fie citita vara, cand e soare si totul e pozitiv in jur, ca sa nu-ti dea idei ciudate. E una din cartile de care you should be afraid. I guess…

Pe o scara de la 1 la 10, i-as acorda nota 8.5, pentru gustul amar care ti-l lasa dupa ce inchizi cartea.(acest lucru este de bine, pentru ca o carte care-ti lasa ceva, este intotdeauna o carte buna, exceptand cazurile cand singurul lucru care ti-l lasa este: mi-am pierdut x ore din viata ca sa citesc tentativa asta de carte)

Enjoy!

Un gând despre “Sinuciderea fecioarelor

  1. hei, o s-o citesc si eu cat de curand. am citit ‘middlesex’ si m-am indragostit de stilul lui Eugenides. Am vazut si filmul, a fost ok, nu m-a deprimat peste masura, doar m-a intristat… multumesc pt recenzie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s