Ce rost are sa scrii, daca nimeni nu vrea sa citeasca?

-Citeste, te rog, si spune-mi ce parere ai! zise fetita zambind entuziasmata.

Dar mama ei o impinse, mergand grabita spre baie.

Atunci fetita se duse la tatal ei.

-Citeste, tata!

Ii intinse cu mainile ei micute caietul verde  in care statea ascunsa prima ei poveste fantastica.

-N-am timp acum, puiule, citesc deseara, bine?

Si tatal sau o trimise afara din birou.

Fetita fugi in camera surorii sale mai mari.

-Citeste, te implor, poate o sa-ti placa! zise ea, cu lacrimi in ochi.

-Nu-ti citesc eu aberatiile. Pleaca, trebuie sa-mi fac temele!

Si fetita pleca spre camera fratelui mai mare.

-Te rog eu mult de tot, citeste povestea mea! Este scurta, nu o sa-ti ia mult timp.

Dar fratele ii rase in nas, si o scoase afara din camera.

Atunci fetita alerga, plangand, in camera ei. Se arunca pe pat, afundandu-si capsorul cret in perne. Cand se mai linisti, lua caietul verde si-l rupse, foaie cu foaie, in numeroase bucatele mici, pe care le arunca la cosul de gunoi de langa birou.

-Ce rost are sa scriu, daca nimeni nu vrea sa citeasca? spuse, ea, lasandu-se furata de somn.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s