Pariu cu somnul! August 29, 2011

Deci, azi, in timp ce ma plimbam cu cele 3 carti luate de la biblioteca mea preferata proaspat renovata, am decis un lucru: 7 carti in 7 zile. Chiar si pentru mine cred ca va fi o performanta greu de realizat, dar nu imposibil. Deci iata cele 7 titluri pe care TREBUIE sa le citesc pana in data de 5 septembrie 2011, inclusiv.

1. Michael Crichton – Five Patients

2. Octavian Paler – Apararea lui Galilei

3. Michael Crichton – Travels

4. Edwin A. Abbot – Flatland

5. Michael Crichton – Rising Sun

6. Yasmina Khadra – Sirenele Bagdadului

7. Dan Lungu – Raiul gainilor

8. Lauren Henderson – Margarita cu gheata

9. John Grisham – Nevinovatul

10. Jeffery Deaver – Luna rece

Pfoai, a fost obositor doar sa le scriu, dar va fi o adevarata placere sa le citesc. Ba chiar incerc si chestii noi; Dan Lungu si Octavian Paler. Acestea fiind spuse, vorbim luni seara, cel tarziu marti dimineata

P.S.: Niciodata nu am castigat un pariu, dar avand in vedere ca acesta e un pariu cu mine (si Mos Ene), sunt curioasa care dintre mine va castiga.

P.P.S: Tocmai mi-am dat seama ca eu m-am aruncat la 10 carti in 7 zile, nu 7 carti. Se pare ca m-am lasat dusa de val… Vacanta asta ma strica de tot. Anyway, am taiat cartile care raman pentru un alt pariu, sau la lectura libera.

My days as a normal human being are fading…

Disclosure August 24, 2011

Titlu original:  Disclosure

Autor:  Michael Crichton

Serie:   -

Editura:   Arrow Books, United Kingdom 2006

Anul aparitiei:  1994

Buna de citit cand:   vrei sa vezi cum se practica hartuirea sexuala la locul de munca

Nici nu stiu de unde sa incep sa explic cati nervi mi-a facut cartea asta… Evident, erau nervi din aceia buni, care apar cand citesti o carte excelent scrisa, care induce nervii printr-o situatie reala si valabila universal.

Despre ce este vorba… despre un tip, Tom Sanders, care lucreaza pentru o mega companie IT&stuff. Nu primeste functia pe care se astepta sa o primeasca atunci cand are loc a merger intre doua companii, ba mai mult, functia respectiva este ocupata de Meredith Johnson, o fosta iubita de-a lui, care il mai si hartuieste sexual pe bietul om. Ei bine, de aici incep nervii… Toata lumea il sfatuieste pe acest Tom sa nu depuna plangere, sa nu dea in judecata compania etc, pentru ca s-ar strica renumele, nu si-ar mai gasi niciodata o slujba, l-ar parasi sotia blablabla. Practic, toata lumea il sfatuieste sa taca si sa se supuna, ca deh, Meredith e femeie frumoasa, cu influenta, inteligenta, adica ce nenorocit s-ar plange cand ea ii face avansuri. In acele momente, cred ca mi s-a ridicat toata adrenalina la cap. De ce? Pentru ca astfel de situatii se intampla tot timpul, peste tot! Femeile care nu sunt suficient de inteligente sa reuseasca pe cont propriu ceva in viata, normal ca se ataseaza de un tip cu bani si cu influenta, sa se ridice si ele. Dar, faptul ca se produce o ilegalitate (vorbind de poveste) si ca toti ceilalti sfatuiesc ascunderea faptei sub pres pentru o mai buna functionare a ordinii in lume (lucru ce garantez ca se intampla in fiecare zi), m-a facut sa vreau sa rup cartea!

Cutia neagra August 24, 2011

Titlu original:  Kufsa shhora

Autor:  Amos Oz

Serie:  -

Editura:  Univers, colectia Cotidianul, Bucuresti 2006

Anul aparitiei:  1987

Buna de citit cand:  ai chef de o gandire perversa si rea

Cred ca mi-am dat seama de ce nu imi plac povestile in scrisori. Pentru ca sunt irealiste. Stiu cat de ciudat suna asta, avand in vedere ca citesc foarte mult SF, dar la scrisori e altfel. E improbabil ca cel care scrie o scrisoare sa-si aminteasca dialog exact, precum este si absurd sa te apuci sa povestesti intr-o scrisoare intamplari vechi, cu lux de amanunte. Evident, toate acestea se fac pentru a spune povestea, si mi se pare foarte tras de par si, repet, irealist.

Trecand peste acest lucru, si Cutia neagra este tot o poveste in scrisori, ba chiar poveste de dragoste, cum se spune pe spatele cartii. Pai… mi s-a parut orice, numai poveste de dragoste nu. Este un fel de poveste perversa in care toate personajele sunt rele, sadice chiar, si unde toti isi urmaresc numai si numai interesul propriu. E ca si cum in aceasta poveste ar fi analizate cateva categorii mari de oameni. Pentru ca are putine „personaje”, voi vorbi despre fiecare in parte.

Alexander  Gideon – el este personajul meu preferat. Reprezinta barbatii puternici, care fug si se ascund de sentimente, dar care totusi se pastreaza aroganti si demni in fata tuturor. Mi-a placut foarte mult cum incepuse istorisirea acestui Alex, pentru ca parea genul inteligent, care nu se coboara la uneltirile sotului fostei sale sotii. Dar pe final, pe patul de moarte, e mai resemnat. Ajunge sa faca lucruri la care nu s-a gandit vreodata, probabil. E ca si cum s-ar fi impacat cu viata si cu moartea lui, si ar fi zis: stiu ca sunteti doar niste profitori notorii, dar voi face cum vreti voi.

Sevastia’s Book – loc de citit si scris August 24, 2011

De ceva vreme tot caut un local unde pot bea o cafea buna, sa am o priza pentru laptop, o masa mare si wireless, liniste, racoare, si mai ales carti. Si l-am gasit! Ma rog, un prieten mi-a facut cunostinta cu locul.

Se numeste Sevastia’s Book si se gaseste pe Strada Marasesti, nr. 14, pe o straduta vis-a-vis de Parcul Botanic. In Timisoara.

Cafeaua este excelenta, preturile sunt mai mult decat iti poti dori, iar rafturile intesate cu carti ma fac sa salivez de pofta. Da, stiu ca suna ciudat, dar de cand am descoperit locul (acum 2 saptamani), am mers de 4 ori. M-am asezat la biroul inconjurat de rafturi de carti, m-am entuziasmat pentru ca aveam o priza in piciorul mesei, mi-am intins toate drafturile romanului la care lucrez, am comandat un suc si o cafea, si apoi am stat sa savurez momentul. Gasisem ce cautam! Creativitatea mea o luase razna! Toata lumea era draguta cu mine si toti oamenii citeau sau lucrau intens pe laptop. Canapele, mese si scaune care par furate dintr-un castel de prin secolul 18, si nu numai.

M-am indragostit iremediabil de locul ala, si il recomand tuturor celor care trec prin Timisoara, sau celor care se afla deja aici, si au nevoie de un loc printre carti.

Viata e mai frumoasa cand esti inconjurat de carti!

The rise of the planet of the apes August 20, 2011

Deci… am fost joi seara la filmul asta. Ma asteptam sa fie un fel de remake dupa The planet of the apes, deci nu am avut sperante prea mari ca o sa-mi placa. Dar… firar!

De obicei tin cu oricine se lupta cu oamenii, in orice film, dar asa tare nu m-am mai enervat de la Avatar incoace. Si tot filmul strigam in soapta ca sper ca omul ala o sa moara, si ala, si ala, si tineam cu primatele, si eram fericita ca va urma o exterminare in masa, exterminare pe care oamenii si-au facut-o cu mana lor.

Si a fost un moment in film, atunci cand Caesar vorbeste… absolut incredibil. In film era liniste, in sala era liniste, eu eram socata, cu mana la gura sa nu tip, si nu-mi venea sa cred. Best scene ever!

Evident, acum vreau un cimpanzeu destept!

Recomand filmul tuturor celor care vor sa se uite. E captivant, superb, emotionant, antrenant, plin de actiune si de emotii contrare.

God damn it, vreau sa-l mai vad odata!