Jacques Ortis

Titlu original: Jacques Ortis

Autor:  Alexandre Dumas (dupa Scrisorile lui Jacopo Ortis de Ugo Foscolo)

Serie:   -

Editura:  Sturion, Bucuresti 1991

Anul aparitiei:  1867

Buna de citit cand: esti pasionat de iubiri pe viata si pe moarte

Nu credeam ca o sa ajung sa spun vreodata ca nu-mi place o carte scrisa de Alexandre Dumas, dar nu-mi place aceasta carte scrisa de Alexandre Dumas. Ma rog, in afara de Caesar, pe care am abandonat-o dupa cateva pagini, deci nu pot sa spun ca nu-mi place daca nici macar nu am citit-o. Anyway, Jacques Ortis este, de departe, cea mai libidinoasa carte ce am citit-o!

Stiu ca Dumas e un romantic, ca scrie despre iubire in toate cartile lui, care de obicei sunt atat de superbe ca-mi doresc si eu asa ceva, dar aici a intrecut masura. E drept, poate nu el a inventat totul, avand in vedere ca este o carte dupa o alta carte, dar nu inteleg de ce a ales sa scrie despre o asemenea poveste. Si nu a ajutat nici faptul ca e sub forma de scrisori. De ce naiba ar alege cineva sa scrie ceva sub forma de scrisori?!

Este vorba despre acest Jacques Ortis, un tanar de 24 de ani exilat, care se indragosteste de Therese, o fata promisa deja altuia. Pana aici, te-ai gandi ca va o fi o alta poveste de iubire inedita si superba asa cum Alexandre Dumas ne-a obisnuit, dar nu… Chiar daca Therese ii impartaseste iubirea, ¾ din text reprezinta gandurile launtrice de sinucidere ale lui Jacques. Ajunsesem la un moment dat sa-mi doresc sa se sinucida odata, ca nu mai puteam sa citesc. Este genul ala de poveste care daca ar fi transformat in film, as refuza sa-l vad, pentru ca nu cred ca un tanar de 24 de ani si-ar dori sa renunte la viata doar datorita unei deceptii in iubire. Sa stea sa planga o zi, sa-si dea doua palme, si sa-si vada naibii de viata lui. Dar nuuuu, el sta sa-i trimita scrisorii prietenului sau si sa se planga de cat de nefericit este si cum vrea sa-si curme viata, ca sa scape. O tampenie! Un las!

Imi este foarte greu sa cred ca te poti indragosti asa, la prima vedere si pentru totdeauna, de cineva (desi aveam mai de mult o teorie cum ca in acele vremuri, asa se intampla). De asemenea, la fel cum te indragostesti, poti sa te si dezdragostesti, e doar o chestie de vointa si, uneori, de imprejurari. Pe langa faptul ca nu sunt de acord cu sinuciderea, gandurile alea de barbat chinuit de iubire ale lui Jacques m-au lasat rece. Pai ori esti barbat ori bocitoare?!

In fine, nu stiu ce motive o fi avut Dumas sa scrie chestia asta (pe care, ca de obicei, a redat-o impecabil), dar sper sa nu mai intalnesc o asemenea poveste prin celelalte pe care inca nu le-am citit. Ar fi pacat, chiar ar fi.