Promisiune mincinoasa

Titlu original: The promise of a lie

Autor:   Howard Roughan

Serie:  -

Editura:  Reader’s Digest, Bucuresti 2007

Anul aparitiei: 2004

Buna de citit cand: nu gasesti nici o carte marca Agatha Christie

Proba nr. 1

Inainte de toate, trebuie sa ma laud cum am reusit sa pun mana pe aceasta carte, pe acest chilipir.

Cred ca stim cu totii cat de scumpe sunt cartile de la Reader’s Digest, de parca ar fi invelite in aur. In fine, sunt intr-adevar faine cartile, documentate, poze colorate, stuff, dar sunt scumpe cu draci. Anyway, acum cateva luni, in timp ce asteptam tramvaiul in ploaie, am decis sa mai pierd timpul prin Diverta, ca era la indemana; si avea acoperis. Am intrat si, ca de obicei, am dat fuga la carti. Nu aveam prea multi bani, iar cartile sunt scumpe, aproape duble ca pret la Diverta, asa ca m-am indreptat asupra standului de reviste. Am sucit si rasucit, nimic interesant, pana am vazut ceva jos, pe ultimul sertaras. Scria ceva super oferta. M-am aplecat si am gasit un pachetel in care era aceasta carte. Era frumoasa! Frumoasa cum rar mi-e dat sa vad asemenea carti. Si am intors-o, sa vad exact ce pret are. Si l-am vazut, acolo, scris cu rosu bolduit, 14,90 RON. In acel moment, ploaia s-a oprit!

Proba nr. 2

Interesanta povestioara. Chiar m-a tinut cu sufletul la gura o perioada.

Desi primul instinct a fost s-o compar cu vreo poveste de-a Agathei Christie, mi-am dat seama ca nu e chiar asa. La Christie stii tot timpul ca ceva e in neregula, doar ca nu-ti dai seama ce anume. Aici, nu stii ca ar fi ceva in neregula, totul e normal, nimic iesit din comun, fara detalii aruncate neglijent care sa duca la o mega revelatie; chiar este totul pur si simplu. Desigur, este urat din partea mea sa compar pe cineva cu monstrul suspansului lietarar care este Agatha Christie, dar, desi imi plac cartile cu detectivi, in afara de ea, nu-mi amintesc vre-un alt autor, desi, repet, am mai citit si altii. Oricum, nu a facut treaba rea nenea Roughan (tocmai am dat page up ca sa vad cum se numeste autorul, pentru ca imi este imposibil sa-i retin numele).

Mi-au placut dialogurile. Nu stiu din ce motiv, dar mi s-au parut inteligente si la obiect, fara descrierile vietii si traumele copilariei, care, avand in vedere ca subiectul principal este psiholog, ar fi fost de asteptat. Poate motivul a fost ca sunt inteligente si la obiect…

Apropo, in caz ca sunteti curiosi, e vorba despre o pacienta de-a unui psiholog care-i insceneaza moartea amantului pe care de fapt nu l-a omorat ea, doar a fost complice. Pare destul de interesant, daca stau sa ma gandesc mai bine.

Poate mi s-a parut un pic mai interesanta decat in mod normal pentru ca are avocati si judecatori si procese. Citesc oricand cu drag asa ceva, mai ales ca e sistemul juridic anglo-saxon. Nu stiu de ce, dar sistemul romano-germanic, care de atfel se practica si la noi, mi se pare o mare porcarie si o inventie a birocratilor. But hey, nu am auzit altii care sa se planga.

Revenind la carte, personajele mi-au placut. Bine conturate, de toate felurile, tot felul de caractere si multa multa ironie. Au fost cateva fraze la care chiar m-a pufnit rasul. Destept Howard asta! (cea mai buna solutie e sa-i folosesc prenumele)

In continuare, ma voi bucura de celelalte 3 povesti ce mi-au ramas in aceasta carte, si pana la urmatoarea:

HASTA LA VISTA, BABY!

P.S.: Trec printr-o perioada James Cameron. I can’t help it…